Citat:
În prealabil postat de FlorinS
Care este parerea dvs despre reincarnare? Se spune ca daca nu ne-am indeplinit scopul ne intoarceam pentru a-l indeplini, si ca persoanele care ni-se par foarte cunoscute desi nu le-am mai vazut niciodata, ne-am intalnit cu ele in viata anterioara, si ca cu cine ne-am casatorit in viata asta ,ne-am casatorit si in viata anterioara. eu unul nu prea as crede dar astept si parerile dvs
|
"
Reincarnarea" este adevarata sau falsa, in functie de argumentele pe care le includem sau excludem din definitie.
O polemica fara stabilirea clara a argumentelor este un non-sens si risipa de energie.
----------------------
La o simpla observatie, trupurile actuale “
se incarneaza” clipa de clipa; se schimba in fiecare cuanta temporala, prin procese moleculare/atomice de integrare-dezintegrare.
Metaforic, toate trupurile “
fierb”.
Nicio o fiinta obisnuita nu poate stopa acest
proces de fierbere pentru propriul trup si sa obtina un trup neschimbator.
“
Prin fierbere”, un bebelus “
se incarneaza” intr-un trup de copil, iar un tanar “
se va incarna” la un moment dat intr-un trup de mosneag.
Fiinta primeste tot timpul - “
alta carne.”
Chiar daca va intra in paradis sau in iad va primi “
alta carne” , nu “
aceasta carne” - baza pe care va fi imputat un “
eu”,
extazul sau
suferinta.
Aceasta “
alta carne” va fi “
haina cereasca luminoasa” sau “
trup innegrit” a caror cauza
substantiala sunt miscarile actuale ale sufletului: virtuoase sau nevirtuoase.
Procesul de transformare insa ne scapa – nu este observabil si evident. Este un adevar ascuns, subtil.
Din ceea ce putem observa in mod corect - fenomenele se transforma fara discontinuitati.
Realitatea se manifesta ca un sistem logic de interactiuni;
“
logic” - in sensul ca nu putem identifica efecte care sa nu fie generate de cauze directe si circumstante. Adica nu exista efecte fara cauze.
Formal, nimic nu are apare din nimic, ci din pre-existente.
Din aceasta perspectiva “
exista reincarnare”.
-------------------------------
Nu exista reincarnare daca o raportam la conceptul de persoana.
“Persoana” este “un eu” care se identifica / isi construieste o identitate, prin referinte observabile si pe baza memoriei.
O persoana “
nu stie cine este” daca nu face apel la memoria interactiunilor familiare.
Memoria este, de asemenea, un fenomen supus schimbarii. In momentul in care aceasta isi inceteaza existenta, “
persoana moare”. O memorie este un fenomen care depinde puternic de continuumul unui trup. De obicei, cand acesta inceteaza ca fenomen si memoria aferenta isi inceteaza existenta.
Din aceasta perspectiva, “
persoana”/”omul” – traieste o singura data si moare o singura data – in limitele continuumului unui trup.