Citat:
În prealabil postat de I.Calin
Majoritatea încep să râdă și să desconsidere un român care pronunță „jon” în loc de „gion” pentru John. Sau care ar spune nev iork în loc de niu i:ok pentru New York. Nu-i așa? „Măi, dragă, ce incult este băiatul acesta. El nu știe pronunța! Ha, ha..., evident cu un râs superior și disprețuitor de țață băsesciană.” Ce incult este el dacă vrea să citească, exact, Alejandro (și nu Alehandro), nu-i așa?
|
Dar după logica expusă de dumneavoastră mai sus, ar trebui să utilizăm numele românești corespunzătoare - Ioan, Noul York, Alexandru, iar nu o pronunție stâlcită de genul furculision.
De altfel, veți observa că în domeniul istoric, de exemplu, acest lucru se și întâmplă. În orice lucrare serioasă de istoria Angliei îl veți întâlni pe regele Ioan, chiar dacă în speță este vorba despre John al nuștiucâtelea, dar în nici un caz pe regele Jon.