<<Congresul al XX-lea al PCUS
În perioada 14-25 februarie 1956, lumea comunistă s-a îmbrăcat în haine de gală şi s-a prezentat la Moscova, la Congresul al XX-lea al PCUS. Nicolae Ceauşescu n-a făcut parte din delegaţia română, însă cu siguranţă a aflat cu lux de amănunte ce s-a întâmplat acolo. Avusese loc un adevărat cutremur în rândul partidelor comuniste, a căror politică fusese modelată până atunci după despotismul lui Stalin.


La 12 mai 1956, Nicolae Ceauşescu s-a aflat la Reşiţa, unde a expus în faţa activiştilor din regiune problema cultului personalităţii şi a destalinizării în versiune românească. A ignorat practicarea cultului personalităţii de către Gheorghiu-Dej şi a susţinut cu tărie că de acel păcat se făcuseră vinovaţi exclusiv Ana Pauker şi Vasile Luca. Aceştia s-ar fi erijat în marii teoreticieni ai marxismului, datorită experienţei lor sovietice.

Ana Pauker şi-ar fi promovat cultul personalităţii, susţinând că ea era adevărata lideră a partidului, deoarece Gheorghiu-Dej fusese pus formal în fruntea PCR, pentru că era român. „TOVARĂŞA ANA" AR FI DECIS SINGURĂ SĂ DESCHIDĂ PORŢILE ORGANIZAŢIEI PENTRU LEGIONARI, ÎN 1945, ŞI FĂRĂ CONSIMŢĂMÂNTUL BIROULUI POLITIC. (sublinierea prin majuscule imi apartine, Nastya)>>
http://www.historia.ro/exclusiv_web/...tea-lui-stalin


<<Penitenţa lui Noica şi elogiul rabinului Rosen

Cu „învăţătura proletariatului" erau deprinşi, demult deja, intelectualii din România. Sub raportul relaţiilor dintre putere şi creatori, actualităţi ale anilor '60 au fost fenomenele „reconsiderării" şi branşării, sub control, la cultura
mondială.

După informaţiile din presa vremii, repertoriile teatrelor şi programele cinematografelor includ semnificative creaţii „capitaliste". Actori, pictori şi scriitori fac turnee, expun sau primesc burse în străinătate.

Înfiinţată de Ministerul de Interne sub egida Comitetului Român pentru Repatriere, revista „Glasul patriei" (1955-1972) le-a difuzat articolele scrise la comandă. Pusă pe picioare de talentatul George Ivaşcu, el însuşi fost „reţinut" în anii „dictaturii proletare", renumele publicaţiei e legat mai ales de NICHIFOR CRAINIC, FOST MINISTRU ÎN GUVERNAREA ANTONESCU ŞI ÎN CEA LEGIONARĂ. (sublinierea prin majuscule imi apartine, Nastya)


„Sunt unul din intelectualii care, înainte de 1944, au susţinut acele idei greşite, îşi făcea autocritica; în paginile ei, bunăoară, Constantin Noica în 1964. Într-un fel sau altul a trebuit deci, la fel ca şi ceilalţi, să răspund pentru ele. Dar nicio pedeapsă nu e mai aspră pentru un intelectual decât tocmai faptul de a vedea că nu a avut dreptate (...). Adevărul lumii nostre poartă numele socialism."

Şi s-a decis finanţarea, secretă, a unor reviste şi asociaţii ale emigraţiei româneşti. Precum şi trimiterea de mesageri potriviţi. Rabinul Mozes Rosen a fost lăudat de Ceauşescu că făcuse, pentru România, în Statele Unite ale Americii, mai mult decât ambasada noastră.>>
http://www.historia.ro/exclusiv_web/...ire-scriitorii