[danna603]

Dragii mei,

Nu stiu daca acest subiect se pliaza acestui forum , dar am nevoie de un sfat.O prietena a mea,divortata,are o relatie cu un barbat,divortat si el,fost preot,actualmente bussines man(dupa divort a renuntat la preotie,renuntand totodata la spovedit,impartasit;s-au cunoscut cand el era divortat).Initial,parea un om de exceptie,zice ea,a ajutat-o foarte mult,ea trecand printr-o mare tragedie (una dintre fetite i-a murit intr-un accident de masina,avand doua).A ajutat-o cu inmormantarea,locul de veci,etc,ea neavand niciun alt sprijin.Prietena mea fiind ateu,el a indreptat-o spre credinta,reusind prin apropierea de Dumnezeu sa depaseasca durerea.S-au logodit in fata preotului,facandu-se o slujba.In timp el insa a devenit alt om.Violent uneori,posesiv,foarte gelos,reactii necontrolabile,decizii imature ,minciuni,ceea ce a dus la rupturi repetate si dureroase ale relatiei.In plus ea a aflat ceva intunecat despre trecutul lui,trecut care o sperie,mai ales acum apropiindu-se de Dumnezeu. El spune permanent ca o iubeste si ca doreste casatoria .Si ea si-ar dori,daca ar mai fi omul de la inceput.Ezita insa sa-l paraseasca datorita ajutorului primit,mai exact credinta in Dumnezeu pe care i-a insuflat-o si teama de a nu ramane singura.Ea spera sa reuseasca prin rugaciuni sa-l ajute sa se schimbe.Atat eu cat si parintele duhovnic am sfatuit-o sa renunte.La aceasta ezitare se adauga durerea ca ....traiesc in desfrau si....ea simte pregnant acest pacat.Ma doare sufletul cand o vad cum se chinuie!

Voi ce ziceti?Gresesc sfatuind-o sa-l paraseasca (mentionez ca la un moment dat a inselat-o...tot intr-o perioada de pauza...ea insa nu)?Sa ramana in aceasta relatie complicata doar pentru ca el a ajutat-o?

Multumesc anticipat.