View Single Post
  #10  
Vechi 30.09.2011, 16:55:09
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.783
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Duhul Sfant este simtit doar daca oamenii isi doresc asta si fac pentru asta totul. Daca omul este intors cu spatele la Dumnezeu , El ii lasa libertatea de alegere. Nu va veni niciodata sa forteze omul sa il intoarca cu fata spre El. Il lasa in pace si asteapta rabdator sa isi doreasca sa se intoarca la Dumnezeu.
In clipa in care omul isi doreste asta, Dumnezeu il ajuta sa se intoarca spre El pentru ca vede dorinta omului, ii vede nevointa , ii vede efortul de cautare a lui Dumnezeu. Apoi Duhul Sfant incepe sa fie simtit. In clipa in care omul a simtit Duhul Sfant , omul se topeste. inima lui se topeste de dor si de iubire de Hristos.
În linii mari, aceasta este și părerea mea. Duhul Sfânt nu este irezistibil fiindcă, deși poate fi irezistibil (El poate orice), alege să nu fie irezistibil. Cel puțin în covârșitoarea majoritate a cazurilor.
Pe de altă parte, "dorința omului" de a se întoarce spre Dumnezeu îmi pare ea însăși lucrare a Duhului Sfânt. Eu mă rog mult timp ca să cred și iată că, la un moment dat, Dumnezeu îmi zâmbește și mă cheamă, născând în mine credința, umplându-mi inima de pornirea de a mă lăsa purtat de brațul Lui, aprinzându-mi sufletul de sete de El. Dar însăși dorința mea de a crede, însăși imboldul de a mă ruga ca să cred, însăși tăria de a face rugăciune stăruitoare, ce altceva decât tot o lucrare a Duhului Sfânt este, deja premergătoare lucrării mele ? "El dă și dorința, și putința" spuneu vechii părinți. Prin urmare, lucrarea Duhului Sfânt premerge lucrării omului.

Da, dar atunci apare întrebarea: dacă e așa, de ce totuși unii oameni simt acest imbold spre zâmbetul lui Dumnezeu, pe când alții nu îl simt în inima lor ? Am putea crede că Duhul Sfânt îi mângâie și întărește numai pe unii, pe când asupra altora nu vrea să facă primul pas ? Nu pot crede asta, fiindcă dacă Duhul Sfânt nu mă animă să fac primul pas, eu nu-l voi face, deoarece am stabilit în paragraful trecut că orice pas "al meu" spre El este, în realitate, insuflat de El, ca prim autor: El mă ia pe mine de mânuță și nu eu pe El. Și atunci, cum se face că unii oameni (trist de mulți, cel puțin în zilele noastre) sunt "cu spatele la El" așa cum spuneți, nici prin cap netrecându-le să știe de El ?

Așa cum văd eu lucrurile, explicația este că, inițial, Duhul Sfânt dă tuturor la fel, așa cum ploaia cade și peste unii, și peste alții. Ceea ce dă inițial, de regulă nu este foarte mult, ci atâta cât e strict necesar că să începem noi să urcăm spre El. Pe urmă, ne dă mai mult, ca să urcăm mai departe. Și tot așa. Cât trăim, urcușul ăsta e reversibil, adică putem să mergem și înapoi: prin păcate mici, sau poate și prin cooperare materială la păcate mari. Putem să și cădem și să ajungem de unde am plecat, ba chiar mai jos de atât: se poate face asta foarte ușor, printr-un singur păcat mare.

Modelul acesta are, însă, un cusur: nu este chiar universal valabil. Rețeta asta a mea nu e a tuturor. Nu toți oamenii urcă prin pași mărunți. Unora le suflă Duhul Sfânt așa de tare cu trâmbița la urechi, încât oricât ar fi de împietriți și tot urcă îndată cât urc eu în zece ani. Cam cât de împietrit să fii, ca să reziști Duhului Sfânt atunci când El adoptă un mod de manifestare ca asupra lui Pavel în deșertul Damascului ? Pavel, doar era stâlp al fariseilor și cărturarilor, om chitit să facă praf cât mai mulți creștini (se pare că asta și căuta la Damasc). De ce, atunci, Duhul Sfânt acționează așa de discret în cazul meu, și atât de irezistibil în cazul lui Pavel ? De ce a avut el (și alți câțiva) asemenea șansă excepțională, de a fi plesniți de Duhul Sfânt peste ochi, ca să Îl vadă mai bine ? De ce rabinul-șef Israel Zolli al Romei L-a văzut pe Cristos aievea, I-a vorbit și L-a auzit vorbinu-i, pe când atâția alți rabini nu au asemenea șansă ? Cred și eu că s-a convertit instant și s-a botezat, dar unde este meritul lui și unde vina celorlalți ?

Prin urmare, eu înclin să cred că, de regulă, Duhul Sfânt preferă să nu acționeze irezistibil, ci în consonanță cu noi, dar că există situații excepționale, pesemne în cadrul unor planuri excepționale, când El zgâlțâie conșiințele care devin incapabile de a I se opune.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 30.09.2011 at 17:00:00.
Reply With Quote