View Single Post
  #86  
Vechi 01.03.2014, 00:46:24
antiecumenism antiecumenism is offline
Banned
 
Data înregistrării: 07.08.2006
Locație: ROMANIA,jud. Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.243
Implicit

Apoi ticalosul isi va trimite solii in fiecare tinut, chemand lumea sa i se inchine, promitandu-le ca le va da grau, vin si multa bogatie. Toti vor merge la el datorita foametei si i se vor inchina. Atunci acela ii va insemna pe mana dreapta si pe frunte, pentru ca nimeni sa nu isi mai faca cinstita Cruce cu mana dreapta la frunte, fiind legata astfel de semnul fìarei pus pe ea. Practic, din acel moment al primirii semnului, nu vei mai putea face cruce pe nici o parte a trupului, caci el va apartine cu totul inselatorului. Un astfel de om va fi rob si sclav al aceluia, pentru el nemaifiind cu putinta pocainta. Cel ce va primi semnul se va da pe sine pieirii, rupandu-se si de Dumnezeu, si de oameni. Inselatorul va oferi in schimb ceva alimente drept rasplata pentru primirea pecetii sale ticaloase si dezgustatoare. Pecetea ticalosului de pe mana dreapta si frunte va fi numarul 666. Cred, insa nu stiu cu siguranta, intrucat in spatele numarului 666 se pot afla multe nume, ca pecetea aceasta va insemna APNOYME (Se translitereaza din greaca ARNOYMAI si se citeste ARNUME. In greaca, verbul αρυ-oύπαι (arnume) are sensul de a nega, refuza, a te lepada [n.tr.] ) (ARNUME), fìind echivalentul numarului 666. (Fiecarei litere ii corespunde o cifra A=l, P=100, N=50, O=70, Y=400, M=40, E=5. Suma lor face 666). Acest nume constituie doar o presupunere, avand in vedere ca la inceput, in timpul prigoanelor, vrajmasul, prin slugile lui din randul idolatrilor, le adresa martirilor lui Hristos acest indemn: Leapada-te de Dumnezeul tau rastignit!

Un astfel de lucru se va petrece si cu pecetea uratorului binelui. Semnificatia lui va fi in realitate ARNUME (ma lepad, il tagaduiesc, refuz) pe Facatorul cerului si al pamantului. Ma lepad de botez. Refuz sa mai aduc slava lui Dumnezeu, devin adept al tau (al Satanei) si in tine cred. Acest fapt al tagaduirii va fi prorocit de profetii Enoh si Iliecare vor spune:

Sa nu va lasati convinsi de cel ce va veni sub chip de prieten, intrucat el este vrajmasul, potrivnicul stricatorul celor bune, adica fiul pierzarii. El nu vrea decat sa va insele. Pentru refuzul vostru va va omori injunghiindu-va cu sabia lui. Luati aminte si fiti atenti la inselaciunea vrajmasului.

Bagati de seama, asadar, la felul in care unelteste ticalosul, ca sa intunece pentru totdeauna mintea omului. Antihristul va incerca sa-i arate pe demoni ingeri de lumina, fiind scosi la iveala armate intregi de demoni. El va arata cum chipurile se inalta singure la cer, in sunet puternic de trambite, in ovatii si nemaiauzite cantari. Mostenitorul intunericului se va arata stralucitor ca o lumina. El va porunci demonilor ce vor lua chip de ingeri sa duca la indeplinire cu cutremur voia sa. Va trimite in munti, in pesteri si in gaurile pamantului cete de demoni sa-i caute pe cei care au evitat sa i se inchine si s-au ascuns acolo. Pe acestia ii vor aduce in fata lui spre inchinare. Pe cei care se vor lasa convinsi ii va pecetlui cu pecetea sa, iar pe cei ce vor refuza sa se inchine, ii va omora, supunandu-i unor pedepse neinchipuit de aspre, la chinuri infricosatoare prin felurite metode. Tot ce se va petrece atunci va fi cum n-a mai fost vreodata, cum nu s-a mai auzit si nu s-a mai vazut de cand e lumea.

Fericiti cei care il vor birui pe tiran. Vor fi mai slaviti si mai mari decat cei dintai martiri. Se vor arata mai mari decat ei. Intaii martirii i-au biruit pe aghiotantii diavolului. De ce laude nu vor fi vrednici si ce cununi de mare pret nu vor primi de la Imparatul Hristos martirii de la sfarsit, ce se vor lupta cu diavolul insusi, adica cu Antihristul, fiul pierzarii?

Haideti sa ne intoarcem la sirul povestirii noastre. Cand oamenii de atunci vor lua pecetea, insa nu vor afla hrana si apa fagaduita, vor veni la Antihrist si ii vor zice plini de durere: „Da-ne sa mancam si sa bem ceva, intrucat ne sfarsim in tot felul de nevoi. Porunceste cerului sa dea ploaie. Indeparteaza de la noi fiarele ce ne ucid…” Atunci, ticalosul, plin de toata neomenia, batjocorindu-i si ironizandu-i, le va zice: „Cerul nu vrea sa dea ploaie. Pamantul nu vrea sa-si dea roadele sale. De unde sa va dau eu mancare?”

Atunci, auzind cuvintele ticalosului acestuia, oamenii grozav de saraciti vor intelege ca au de a face cu vicleanul diavol. Vor plange cu durere si vaiet, isi vor lovi capetele, isi vor smulge parul din cap, isi vor zgaria fata cu unghiile si vor spune unul catre altul : Vai, ce nenorocire a venit peste noi! Ce lucru cumplit am putut sa facem! La ce schimb ticalos ne-am angajat! Cat de mare a fost caderea noastra! Cum am fost inselati de inselatorul, indreptandu-ne spre el? Cum in timp ce ascultam Scripturile, nu am vrut sa le intelegem?”

Atunci, cei ce vor fi legati de cele lumesti si robiti de poftele veacului acestuia pacatos, ale acestei vieti trecatoare, vor fi dusi la diavolul si vor fi pecetluiti. Cei care asculta insa Sfintele Scripturi, tinandu-le in mainile lor spre cercetare si bagandu-le bine in mintea lor, acestia vor scapa de inselare. Vor intele*ge uneltirile Antihristului si trufia inselaciunii lui si se vor ascunde in munti si in gaurile pamantului, unde, cu lacrimi si cu inima zdrobia vor cauta pe Domnul Cel iubitor de oameni, singurul Care ii va putea scoate din cursele demonilor. Domnul ii va scapa pe cei credinciosi de smintelile cele cumplite ale Antihristului acoperindu-i in mod nevazut cu dreapta Sa cea ocrotitoare pe cei care vor nadajdui si vor cere dupa cuviinta mila Lui.

Vezi, frate, ce post si rugaciuni vor face atunci sfintii, adica crestinii credinciosi? Baga de seama ce vremuri si zile aspre ii asteapta pe cei ramasi in orase si sate. Atunci oamenii vor merge de la rasarit la apus si de la apus la rasarit si vor plange cu glas mare. Ziua vor astepta venirea noptii pentru a se odihni, iar noaptea, din pricina cutremurelor si furtunilor ori a altor incercari, isi vor dori sa aiba macar putin parte de lumina zilei, infricosati de moartea cumplita ce le va da tarcoale. Atunci intreg pamantul va fi in doliu, marea va fi in doliu, vazduhul va fi in doliu. Vor fi In doliu animalele si pasarile salbatice. Vor fi in do*liu muntii si inaltimile, campiile si copacii, tot neamul omenesc va fi in doliu, intrucat toti s-au indepartat de Dumnezeul Cel sfant si l-au crezut pe inselator, primind pecetea ticalosului si luptatorului impotri*va lui Dumnezeu in locul Crucii datatoare de viata a Mantuitorului.

Si bisericile vor fi in doliu, cu jale adanca, intru-cat nu va mai avea loc Sfanta Euharistie, nici nu se vor mai aduce tamaieri si slujba placuta lui Dumnezeu. Cele sfinte ale Bisericii vor fi tratate fara cinstirea si frica cuvenita, dupa cum spune si psalmistul, precum sunt cele vandute la tejghelele improvizate pentru fructe si legume ce sunt purtate dintr-un loc in altul. Sfantul Trup si Sange al lui Hristos nu se va mai prefa*ce in cadrul Tainei Sfintei Euharistii. Sfanta Liturghie si cantarea bisericeasca va inceta. Nu va mai avea loc citirea Scripturilor. Asupra oamenilor va stapani asadar intunericul, rasunand bocete prelungi; un «vai» se va auzi din gura tuturor. Atunci vor arunca argintul si aurul pe drumuri si in piete si nimeni nu va alerga sa il adune, privindu-l cu dispret. Toti vor incerca sa scape de chinurile la care ii va supune vrajmasul diavol, insa nu vor putea, din pricina semnului de pe trupul lor (pecetii lui), care ii va vadi in orice loc. Din afara vor fi inconjurati asadar de teroare si infricosari de tot felul, iar din interior, tot de frica si groaza, ziua si noaptea. In piete si in case vor fi cadavre si va domni foametea si setea. Pretutindeni se va auzi planset si vaiet…

Atunci insa, Dumnezeu Cel indurat, plin de iubire de oameni, nu va lasa fara mangaiere sarmanul neam omenesc. Acele zile ale celor trei ani si jumatate vor fi scurtate, fiind desfiintata in final imparatia Antihristului celui inselator. Totul se va petrece atat de repede, cat ai clipi din ochi. Chipul acestei lumi de astazi va dispare si va fi desfiintata stapanirea oamenilor, cele vazute astazi de noi pierind dintr-o data. Dupa ce vor avea loc toate acestea pomenite iar saptamana anilor se va injumatati, aratandu-si «uraciunea pustiirii», adica nelegiuirea antihristica de care vorbeste profetul Daniil, si dupa ce inaintemergatorii Domnului isi vor fi implinit misiunea, apropiindu-se deja sfarsitul lumii, ce va mai fi atunci de asteptat decat venirea Domnului nostru Iisus Hristos, Cel in Care ne-am pus nadejdea?

Acesta ii va judeca pe toti cu dreptate, dup ce va avea loc mai intai invierea tuturor…Atunci va fi adus inaintea Lui fiul pierzarii, impreuna cu slujitorii lui, pentru a fi dati pedepsei vesnice din intunericul cel mai din afara…»

Acestea sunt cuvintele Sfantului Ipolit, rostite intr-un fel in care si cei mai simpli dintre noi sa le poata intelege. Sa punem in sufletul si mintea noastra cele auzite si sa incercam sa vietuim cum se cuvine, pentru a fi socotiti si noi impreuna cu acei fericiti de care vor*beste Apostolul

«ca petrecerea noastra in ceruri este, de unde si pe Mantuitorul asteptam, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Care va schimba chipul trupului smereniei noas*tre, ca sa se faca in chipul trupului slavei Lui…». (Filipeni 3,20-21).

Asa vad crestinii adevarati cele viitoare si in loc sa fìe cuprinsi de teama, infricosare, lasitate, deznadejde si lipsa de speranta, traiesc cu bucurie, nadejde, pace si cu o dulce asteptare plina de speranta. Traiesc cu nadejdea de care vorbeste gura sfanta a marelui si dumnezeiescului Apostol Pavel, atunci cand zice ca «nu rusineaza» (Romani 5,5) niciodata pe cei care o au”.

(in: Arhimandrit Evsevios Vittis, Talcuiri la Apocalipsa, Ed. Egumenita, vol. III)
Reply With Quote