Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Fragmentul acesta evanghelic este mai mult decât atât. Domnul Hristos S-a folosit de concepția populară a vremii pentru a le transmite prin absurdul situației create de învățătura lor că trebuie să aibă grijă cum își gestionează viața aceasta: a doua șansă nu mai există. În plus, concluzia parabolei din finalul ei spune [nu mai mult, ci] totul:
"Și i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise și de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morți." (Luca 16,31)
Nu am pus problema intervenției directe a lui Dumnezeu, ci faptul că Avraam se pare că face totul în Iad, Rai, Pămînt... de parcă ar fi Dumnezeu. Aceasta fapt nu indică oare ceva alegoric, fantastic, fără legătură cu realitatea?
|
Un bob zabavaaaa.. Deci Dumnezeu, care a spus ca El este Adevarul, Calea si Viata, in loc sa corecteze "absurdul situatiei create de credinta lor", se foloseste de acest absurd (de aceasta minciuna, ce mai atat, ca orice e in afara Adevarului e minciuna) ca sa ajunga la o concluzie adevarata? El care se luase la tranta cu toate celelalte absurditati si credinte false (chiar si cand acestea erau mult mai putin absurde decat aceasta in particular), a facut o exceptie in cazul acestei parabole? A calarit El minciuna pentru a ajunge la un adevar, fara a o demasca pe prima ca fiind minciun ci chiar
folosindu-se de ea?
Mai, vorbim despre acelasi Iisus, ca se pare ca nu. Daca El este Adevarul, Calea si Viata, ORICE I-a iesit pe gura de la facerea lumii si pana la sfarsitul ei, si inca si mai mult, in timpul pogorarii Sale pe pamant, trebuie sa fi fost Adevarat.