Citat:
În prealabil postat de tricesimusquintus
Ce bine că nu am scris noi Evangheliile, am fi fost tentați să scotem pasaje ce nu ne convin sau să-L corectăm pe Hristos acolo unde ni se pare nouă că nu a fost destul de tranșant...
Iartă-mă că te corectez, Parabola fiului risipitor este ce mai sugestivă parabolă în care apare Dumnezeu și iubirea Lui nemărginită pentru o lume pierdută în păcat. Cealaltă parabolă menționată Îl prezintă de asemenea pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Său. Nu pot să cred că nu ai cunoaște aceste lucruri... Te rog nu-mi spune că în Parabola cu bogatul și săracul Lazăr Dumnezeu ar fi reprezentat de Avraam, că nu se păsălește...
El nu a mustrat tot timpul și nici n-a folosit biciul de ștreanguri în orice ocazie. Mai des a alinat, a vindecat, a povestit cu iubire și îngăduință și de multe ori a plâns pentru cei ce nu-L acceptau. Probabil a folosit și ironia fină ca în cazul de față (e o părere pur personală, nu trebuie s-o accepți). Aș fi vrut să-I văd mimica feței și tonul pe care-l folosea când povestea această parabolă...
Nu cred că e nevoie să-L corectez, tot ce face El face perfect, probabil doar în veșnicie vom afla toate amănuntele parabolei. Cât privește ”viața aceasta și-aia de după”, de nenumărate ori a vorbit despre moarte și înviere, niciodată despre spirite, fantome, strigoi si alte grozăvii din presupusa ”viață din moarte” (uite ce absurd sună).
|
Dragul meu, eu nu spun ca nu a fost *destul* de transant, cred ca a fost indeajuns. Si ca daca NU a fost, inseamna ca lucrul in legatura cu care nu a fost transant- era adevarat, pentru ca NU exista jumatate de adevaruri la Dumnezeu si nimic din ce a rostit nu putea lasa vreo umbra de indoiala. Daca e un lucru pe care sa-l cred pe lumea asta, 100%, si-n care sa fiu la fel de "credula" ca un om simplu, ca un retardat daca vrei, ca un orice, e ca tot ce a zis Iisus Hristos a fost
adevarat (oricat de putin mi-ar conveni).
In parabola cu Lazar nu apar niciunde fantome si strigoi, sper ca nu ne-apucam acum sa-i bestelim si pe sfintii ingeri si sa-i punem pe-aceeasi treapta cu poltergeistii.
Dar uite, din cauza neputintei mele, cred ca oprim conversatia aici: daca am ajuns sa discutam despre mimica fetei, tonul si o eventuala fina ironie a lui DUMNEZEU, eu nu mai am ce cauta in conversatia asta, pentru ca e si cum mi-as cauta singura un traznet din cer senin cand accept sa-L cobor pe Dumnezeu la nivelul atitudinilor de genul asta (paradoxuri, atipicareli si fine ironii). Sa nu fie, vorba aceea :)
Sanatate si bucurie in continuare.