[julianms]

Unde poate "fugi" un om bolnav ?... (Un răspuns: «nicăieri sau în mormânt»)

Nu mai relatez despre neurastenia mea, veche de peste 23 de ani. Hristos m-a făcut puternic și mă cred în stare să-mi părăsesc familia și țara. Care țară? Eu n-am țară. «La Terre n'est qu'un seul pays»...
(ABIA ACUM... am 46 de ani... Abia acum pot pleca. Sufletul nu mai este LEGAT așa cum era odinioară, de exemplu când am fost la Paris, în 1992, dar n-am stat decât o lună)

De 4 luni am o problemă gravă în sensul că poți avea dureri fenomenale oricând, și 7-8 ore în continuu: "esofagită" (boală de reflux gastro-esofagian). Și asta m-ar împiedica să părăsesc România. (Motivele pentru care vreau să fac asta în maxim 8 luni nu le pot dezvălui... Doar că eu trebuie să fug departe de anumite lucruri... Și să nu se mai afle de mine).
Am tot cerut analgezice. Am aflat de combinația algocalmin + NoSpa Forte (80mg). O să le iau până crăp. Dar la durerile alea nu mai vreau să ajung. Vreau să crăp altfel...

Azi (adică ieri) mi-am dat demisia DEFINITIV din Învățământ. Acolo am suferit amarnic. Eu trebuia să mă duc în «Cercetare Matematică» (sau Informatică), dar a trebuit să accept un lucru pe care nu l-am dorit niciodată.

Acum vreo 28 de ani am citit despre benedictini. Mi-am zis: «acolo e de mine». Aceia sunt dedați studiului. Dar am aflat pe urmă alte lucruri care m-au uluit (de exemplu «nu ai voie să te bucuri de realizările tale, de studiul tău»). Și am mulțumit lui Dumnezeu că «a fost doar un gând efemer»... și nu s-a pus vreodată problema reală a părăsirii ortodoxiei.

Muncă fizică nu mai pot face acum. (Puteam până acum câteva luni). Acum s-a terminat, pentru totdeauna. Eu, de exemplu, trebuie să «merg», dar să alerg sau să mă aplec.. astea sunt lucruri riscante. (Deja am fost dus cu ambulanța de 3 ori la spital în iunie-iulie... E clar, nu se mai poate. Chiar dacă știu că 90% dintre doctori sunt de-a dreptul imbecili. Am avut parte de malpraxis peste malpraxis. Îi cunosc pe acești doctori. S-au făcut doctori pentru bani... tot așa cum s-au făcut unii preoți, tot pentru bani... Să le fie rușine...)

Dar la mânăstiri se muncește fizic enorm. Nu se (mai) poate la mine. Eu pot munci «intelectualicește» enorm... Și atunci cum să «visez» eu că pot ajunge undeva unde să am o «viață normală», să mă ocup de studiu, să folosesc calculatorul (la ce oare???), fiindcă altceva nu mai pot folosi...

Despre «eutanasie» nu vorbesc pe larg acum. (Dar este ceva serios. Peste niște zeci de ani Biserica va «accepta» acest lucru - îl va tolera sau va evita discuțiile despre asta. Cât despre mireanul de rând, el va privi vremurile de acum ca pe niște «vremuri barbare»... Dar nu am eu NICI un chef să discut despre asta acum. Sper ca Hristos să mă ajute - fiindcă mereu l-am simțit lângă mine - și să nu încerc măcar să ajung în Elveția ca să apelez cumva la o asemenea procedură).

Sigur că sunt într-o foarte grea situație. Dar eu cer doar informații.
Cum și unde ar putea lucra unul ca mine într-o țară unde aș avea șanse (Franța, Italia, Spania, USA sau America Latină) dar nu muncă fizică, în vreo mânăstire?

Mai mult nu scriu acum. Poate că am scris degeaba...