Citat:
În prealabil postat de Jonnyw2013
Te intreb cum poti stii ca esti dezorientat in absenta unui reper orientativ exterior gandirii proprii.
|
In primul rand problema pe care o pusesem in discutie era modul in care putem ajunge la adevar, iar din ceea ce am spus eu s-a dedus cred destul de clar ca la adevar se poate ajunge doar cu mintea. Iar aici atingem si chestiunea pe care dumneavoastra vreti sa o analizam, anume cum sa-ti dai seama daca esti dezorientat. In primul rand, trebuie sa spunem ca gandirea nu e ceva care functioneaza haotic, ci ea respecta niste reguli numite legi logice al caror validitate e la fel de mare precum cea a legilor matematice. Iar acum sa facem putina logica in stil matematic. Ati auzit probabil de operatia logica a implicatiei pe care o intalnim pana si in judecati banale de felul: "daca iese fum, atunci e foc" sau "daca ploua atunci sunt nori". Aceste judecati sunt propozitii logice compuse de tip "P implica Q", iar ele pot sa aiba fie valoarea de adevar ADEVARAT, fie FALS. De exemplu, in cazul judecatilor de mai sus, ele sunt ambele adevarate. Dar putem construi si propozitii false de felul: "daca merg cu masina are sa ma muste un caine". E clar ca propozitia e falsa, iar "mersul cu masina" (adica P) nu implica "sa fiu muscat de caini" (adica Q).
Sa vedem acum ce se intampla daca dam valori de adevar lui P si lui Q. Ce valoare de adevar va avea propozitia compusa "P implica Q"? Vom nota cu 1 adevarul, iar cu 0 falsul. Propozitia compusa "daca ploua, sunt nori" va avea urmatoarele valori de adevar in functie de valoarea de adevar a propozitiilor componente:
1. Sa presupunem ca nu ploua si nu sunt nori, adica 0 implica 0. E clar ca se poate sa nu ploua si sa nu fie nori, deci 0 implica 0 este ADEVARATA, adica 1.
2. Sa presupunem ca nu ploua, dar sunt nori, adica 0 implica 1. E clar ca se poate sa nu ploua dar sa fie nori, deci 0 implica 1 e ADEVARATA, adica 1
3. Sa presupunem ca ploua, dar nu sunt nori. Aceasta e imposibil, deoarece nu se poate sa ploua si in acelasi timp sa nu fie nori. Deci 1 implica 0 e FALS, adica 0.
4. Sa presupunem ca afara ploua si sunt nori. E cat sa poate de normal sa ploua si sa fie nori. Deci 1 implica 1 e ADEVARAT, adica 1.
Analizand cele patru puncte putem observa un lucru esential, anume ca adevarul implica intotdeauna adevarul. Adica pornind de la ceva adevarat si urmand legea implicatiei, nu putem ajunge decat la ceva adevarat. Intotdeauna si fara exceptie. Si pe cale de consecinta, daca am pornit de la ceva adevarat si am ajuns la ceva fals, inseamna ca n-am gandit corect. Iar ca o observatie, daca pornim de la ceva fals, putem ajunge atat la ceva fals, cat si la ceva adevarat, cu alte cuvinte, nu putem pune baza pe o judecata falsa pentru ca nu putem fi siguri la ce ajungem, la adevar sau la eroare.
Exista in aceasta lege, dupa cum probabil ati observat, cheia diferentei dintre a fi sigur de ceea ce crezi si a fi dezorientat. Iar acum dupa ce v-am stresat cu chestiuni de logica matematica, v-as invita sa va uitati peste postarile mele. Nu o data am incercat sa vad daca interlocutorii mei procedeaza intr-adevar corect cand isi expun ideile, sau incearca sa ocoleasca intr-un fel sau altul calea adevarului. Am scris "adevar" cu "a" mic deoarece exista nenumarate moduri prin care poti ajunge la ceva adevarat, la fel cum exista nenumarate moduri in care poti esua in eroare.
E clar ca putem cu totii gresi. Dar avem si posibilitatea sa ne dam seama in ce fel am gresit. Nu duhovnicul e cel ce ne arata calea, pentru ca si duhovnicul acela daca nu se supune unei legi mult mai puternice decat el si care face deosebirea dintre ceea ce e adevarat si ceea ce e simpla iluzie, nu va reusi decat sa ne indrume inspre nicaieri. Calea ne e aratata de acel ceva inefabil care e inscris in propozitia banala "adevarul implica intotdeauna adevarul". Iar daca totusi continuam sa fim dezorientati, asta se intampla tocmai pentru ca nu ne-am dat inca seama ca "falsul implica orice".