Citat:
În prealabil postat de iosif
Fiecare are un mod propriu de abordare a relatiei cu Dumnezeu. De multe ori suntem deformati in gandirea si perceptia noastra despre Dumnezeu, motiv pentru care si modul nostru de a ne relationa cu El, adesea doar prin forme fixe si tipare (clisee) este afectat, iar legatura noastra cu El imputinata.
Cum e corect sa ne raportam la Dumnezeu? Care trebuie sa fie relatia noastra cu El? Cum sa comunicam si sa ne purtam cu Dumnezeu?
|
Dumnezeu este o Ființă vie, personală, concretă, prezentă.
Relația noastră cu El trebuie să constea din căutarea și împlinirea voii Lui. Fiind atotștiutor, numai El știe ce trebuie să facem, să spunem în fiecare situație ca să ne fim de folos nouă și celorlalți.
De asemeni trebuie să avem o minte ideal permanent deschisă inspirației Lui, ca să creștem în cunoștință prin lucrurile pe care ni le descoperă.
Ca să aflăm voia Lui trebuie să ne bazăm tot pe înspirația Lui. Dumnezeu caută în permanență să ne lumineze asupra acestui lucru și pentru a ști să distingi această inspirație îți trebuie o oarecare experiență, care vine din practică. Unii Sfinți dau sfaturi despre metode de aflare a voii lui Dumnezeu, de pildă Sf. Ioan Scărarul spune că alegerea acelei variante de acțiune care corespunde voii divine aduce o anumită luminare sau, în stadii mai avansate, nevoitorul "aude" permanent înăuntrul său voia lui Dumnezeu. Însă cred că metodele trebuie să le descopere fiecare singur, conștient fiind de necesitatea smereniei și de posibilitatea înșelării duhovnicești și având binecuvântarea și călăuzirea unui duhovnic cu viață ascetică.
O altă metodă despre care am citit și primit sfat de la un duhovnic este aceea a luării primului gând ca fiind de la Dumnezeu. Alta, din Pateric, este aceea de a te lăsa călăuzit de creșterea sau scăderea în intensitate a rugăciunii permanente în funcție de o faptă sau alta. Această din urmă metodă mi se pare cea mai potrivită, deoarece simplifică procesul trăirii duhovnicești în cele mai multe situații cotidiene (cum ar fi gesturile și acțiunile de rutină) și totodată înlesnește ramânerea omului în Dumnezeu prin rugăciune.