Inaltarea Mantuitorului la cer e motiv de mare bucurie pentru toti crestinii. Pentru ca, inaltandu-Se la cer, Hristos nu Se departeaza, ci vine mai aproape de fiecare dintre noi. Spune, legat de acest lucru, Parintele Dumitru Staniloae:
"Inaltarea la cer nu scoate pe Iisus din comuniunea cu cei ce vor crede in El, ci duce, dimpotriva, aceasta comuniune la deplinatatea unei interioritati reciproce cu acestia, datorita pnevmatizarii culminante la care ajunge trupul Lui prin inaltare.
Inca din faza dintre Inviere si Inaltare trupul lui Hristos iesea prin usile incuiate si Se afla impreuna cu ucenicii Sai totdeauna nu venind, ci mai degraba aratandu-Se cand voia. Prin Inaltare Isi trece trupul in planul unei pnevmatizari asa de desavarsite - fara sa inceteze de a-l avea - incat nu Se mai arata vizibil, ci Se salasluieste invizibil in cei ce cred in El.
Inaltarea lui Hristos cu trupul la cer si sederea lui de-a dreapta Tatalui inseamna ridicarea Lui ca om la treapta de suprema eficacitate asupra celor ce cred.
Trupul domnesc, ridicat nu numai la cer, ci la cerul cerului, mai presus de toata autoritatea si stapanirea si de tot numele si demnitatea, care e numit de Isaia muntele lui Dumnezeu si casa lui Dumnezeu asezata pe varful tuturor muntilor, salasluieste in acelasi timp in intimitatea cea mai profunda a celor ce cred si se face vadit in intimitatea celor ce s-au curatit de patimi, ca loc din care izvoraste toata puterea de sfintire si de indumnezeire a noastra".
|