[Iorest]

În prealabil postat de PocsanCatalin

Lumea a fost rea din totdeauna, nu este ceva nou, nu este ceva din 1990 incoace... din 1990 incoace lucrurile s-au inrautatit mult mai rau in tara noastra si nu numai aici. Raul triumfa datorita manipularii, prin minciuni deghizate in adevaruri, este foarte multa manipulare in societatea umana, de aceea eu spun, lupta se da la nivel mental, la nivelul gandurilor noastre.

Reclamele și societatea de consum cultivă dorința pt a stimula cumpărături și consum irațional astea expandează ego-ul mai ales la cei care urmăresc tv, netflix și utilizează netul pt reclame.

În 90 nu erau bășcălii despre cele sfinte ale românilor și despre tradiții, iar deschiderea românului era mult mai curată, de aceea a și înflorit monahismul atunci și monahismul de azi stă pe afluxul de generații educate atunci în liceu și facultate.

După ce a apărut ”vacanța mare” tradițiile, credința, pelerinajul au început să fie teme de bășcălie, iar acum cu Bordea, Micutzu, iumor și alții deko cafe etc, nivelul de bătaie de joc până la stare de brută este astăzi cultivat în rândul tinerilor și al generațiilor până-n 45 de ani care renunță la cele sfinte și supun la un tratament nasol și pe cei care cred din clasă, de la muncă etc.

Deci da societatea merge spre mai rău și mai rău.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Eu inteleg ce vrei sa-mi spui, eu am spus doar ceea ce am vazut si vad, oamenii se duc la biserica si dupa ce se intorc acasa, ei se intorc la vechiile obiceiuri, si inteleg de ce se intampla acest lucru, omul nu-l cauta pe Dumnezeu cu toata inima si cu tot cugetul.

Oamenii aceia măcar au o înălțare sufletească 3 ore cât durează Utrenia și Liturghia, că după sunt furați de lume și lumea-i supune este altceva, dar totuși asta se întâmplă pt că influența liturgică e prea mică doar 3 ore din 168 de ore cât are o săptămână (7x24h).

Vin acuma niște generații care nici pricepere n-au, nici chemare, nici vocație spre spiritual și peste câtva timp s-ar putea să implore preoții pe oameni să mai calce pragul bisericii.

De aceea spun că nu știu cum va primi Dumnezeu și jertfa de a merge la Biserică, e o diferență între cei care măcar se străduiesc și cei cărora nu le pasă deloc dar care nu doar că nu le pasă dar mai și batjocoresc, înfundă, pun bețe în roate celor credincioși.

În prealabil postat de PocsanCatalin

Suferinta il impinge pe om cu adevarat catre Dumnezeu, suferinta il aduce pe om cu picioarele pe pamant, asta e crucea despre care vorbeste Hristos, crucea pe care trebuie s-o purtam toti, nu cruciulita aia pe care multi o pun la gat... Toti fugim de aceasta cruce, nici nu vrem s-o vedem, o singura privire sa-i aruncam si intreaga noastra realitate se tremura din temelii.

Suferința nu e un catalizator absolut al omului spre credință, există oameni care la suferință îl hulesc pe Dumnezeu pt că nu pot suporta durerea și-l consideră pe el nemilos dacă-i ține în acea situație mult, iar dacă suferința e în cicluri, cum e la majoritatea oamenilor atunci după ce trece oamenii iarăși uită.
Nu toți reacționează într-o suferință ca Paisie Aghioritul sau ca părintele Porfirie.

Dacă o suferință ciclică i-ar aduce pe oameni la pocăință atunci nu i-ar ține decât pe durata episodului negativ, trebuie să fie ceva mai mult decât o suferință la cei care sunt credincioși până la capăt.

Ai dreptate, sunt oameni care aud chemarea Lui Dumnezeu, insa pentru omul cel de zi cu zi, omul lumesc, suferinta este un remediu bun pentru trezirea din morti.

Am văzut descrieri ale unor părinți Bisericești ale relației cauză-efect între plăceri și suferință, după fiecare plăceri urma suferință, deci pt a ieși din acest ciclu omul trebuia să evite bucurii exuberante sau umblatul după ele.