[viviana]

Buna ziua, am citit tot ce s-a scris la acest subiect.Si eu am un copil de 12 ani, minunat si binecuvantat de Dumnezeu pe care de la varsta de 8 luni il cresc fara tata,pentru ca el ne-a parasit.Dar cel mai mare si cel mai mangaietor sprijin pentru noi a fost Sfanta Biserica.Mi-am educat copilul crestineste ,avem acelasi duhovnic,tinem toate posturile, nu lipsim de la slujbele bisericii si facem ascultare, toate acestea pentru ca asa vrea Dumnezeu.Imi este greu cateodata la sarbatori sau in week-end-uri dar rugaciunea ne mangaie si ne da putere sa megem mai departe, si intr-adevar copilului ii lipseste un tata discutam despre asta, am vb si cu parintele duhovnic, dar nu imi doresc un barbat in casa ...ca pana la urma Dumnezeu imi da tot ajutorul sa-l cresc, ci un sprijin intr-o casnicie crestina adevarata, si cum spune si parintele duhovnic trebuie sa avem rabdare,si eu cred cu tarie ca ne va scoate omnul potrivit in cale. Asa si tu , draga de tine trebuie sa ai rabdare si sa nu te mai pripesti , rugaciune cu copiii, mers la duhovnic si ascultare. Dumnezeu sa te auda si sa te ajute!