În prealabil postat de maria_june
buna ziua. stiu ca nu ar trebui sa caut un raspuns pe forumuri dar as vrea macar pareri bine intentionate. nu am nevoie de misto-uri , pt ca durerea mea este mare. unii ar putea spune ca eu mi-am facut-o cu mana mea, nu ma apar zicand ca nu-i asa, dar Dumnezeu stie conditiile in care am ajuns sa am trei copii si nici un tata prezent in viata lor. daca ma veti judeca, primesc si va multumesc. as vrea sa fiu iertata de Dumnezeu pe orice cale posibila.
deci: am divortat dupa o casnicie cu un sot alcoolic, cred, desi ma doare sa pun eticheta asta asupra tatalui copiilor mei. nu am divortat in ideea de a pleca imediat la altul, nici nu aveam o alta persoana in viata mea in timpul casniciei. Insa ispita a facut ca dupa ce am stat mai mult de un an de la divort in aceeasi casa cu fostul sot, sa imi apara cineva in cale, un alt barbat. pot spune ca mi-a dat motivatie sa imi iau cei doi copii si sa ma mut din casa betiilor si scandalurilor si dezmatului si mizeriei morale in care lancezea el si in care ma trasese si pe mine. m-am mutat singura cu cei doi copii. imediat dupa plecare , am avut o relatie care a functionat ca un "pansament" pentru ce am trait si ce am simtit in casnicie. dupa 1 an, a venit cel de-al treilea copil al meu, cu acest barbat, care intre timp si-a reorientata viata, ca sa spun asa.
Pe scurt, am 3 copii fara tata. Desi din punct de vedere financiar o ducem bine, multumim lui Dumnezeu, intrebarile copiilor mai mari, nefericirea pe care le-o vad pe chip , chiar si celui mai mic cand vede persoane de sex masculin, nu imi iese din minte si imi spune ca trebuie sa fac ceva in acest sens. Insa ce? pt ca nu as mai vrea sa mai calc in strachini inca o data. nu am unchi la indemana, nici bunici, nici prieteni de sex masculin care sa le fie ca un partener de joaca, de discutie, etc. imi tot spun ca mi-ar trebui un sot, sa fie prezent in casa si in viata copiilor, ca asa, un sot care e mereu plecat si e tata doar cu numele, nu multumesc. stiu ca imi trebuie o "strategie", o ordine, un plan cu ce am eu de oferit, ce angajamente sunt capabila sa imi iau, ce viitor sunt in stare sa ofer impreuna cu familia mea compusa din mine si cei 3 copii. sunt destul de toleranta, rabdatoare, fac compromisuri rationale, sunt oricand pregatita sa imi recunosc greselile, adica nu am orgolii aiuristice.
sunt intr-o cumpana totala: cum sa aiba si copiii mei un tata EXISTENT in vietile lor, pt ca vreau sa fie echilibrati psihic, chiar daca conditiile vietii nu le-a putut oferi asta de la inceput.
merg la Biserica si ma spovedesc( postul asta l-am ratat). ma rog la Dumnezeu si la Maica Domnului sa nu fi dat gres in privinta copiilor mei, pentru ca pana la urma la asta se reduce viata mea. Simt ca daca am esuat aici, am trait degeaba.
Va multumesc pentru sfaturi si idei. Doamne Ajuta!
|