Delia, si aici merita amintita o observatie foarte buna a ta,pe un alt topic, nu mai stiu care dar ideea era urmatoarea. Era controversa urmatoare : daca murim fiindca pacatuim sau daca pacatuim fiindca murim. Prima varianta, pe care ai sustinut-o si tu, respectiv aceea ca moartea este urmarea pacatului, este cea autentic crestina, sustinuta de apostolul Pavel si de traditia crestina. A doua varianta, sustinuta de unii teologi greci precum Matsoukas sau Nisiotis, dar si de Teilhard, si prezentata culmea, ca ortodoxa, este in fapt o novatie si este calchiata pe conceptia evolutionista.
Fiindca asa cum ai explicat si tu acolo, numai daca moartea este urmarea pacatului, numai atunci Crucea si Invierea au un sens. Cum vede insa Teilhard si teologia mai noua crucea ?
Pentru acesti teologi evolutionisti, crucea nu este altceva decat "durerile facerii" inerente evolutiei fapturii in drumul sau catre asa-numitul punct omega, de care vorbeste Teilhard.
In conceptia lor, Dumnezeu a creat de la inceput o lume a mortii si a suferintei inerente evolutiei, dar faptura se maturizeaza prin ele, iar aceasta maturizare plina de suferinta este de fapt crucea care duce catre punctul omega. Inutil sa mai spunem ca in aceasta interpretare crucea este total despartita de pacat. Mantuitorul nu mai moare ca sa ne rascumpere din robia pacatului care aduce moartea, ci moare fiindca isi asuma traiectul evolutiv al fapturii care presupune suferinta. Este o conceptie atat de eretica si de plina de uraciune incat ti se face parul maciuca.
Si asa cum am precizat deja, aceasta conceptie este prezentata de acesti teologi greci, Matsoukas, Zizioulas, Nisiotis, ca fiind adevarata conceptie crestina in opozitie, vezi doamne, cu catolicismul scolastic. Nimic mai fals. Conceptia parintilor bisericii este total straina de aceasta teologie evolutionista, pe care parintele Serafim Rose o califica cu dreptate ca anti-hristica si precursoare a anti-hristului.
|