Sfântul Leon cel Mare
Sfântul Leon cel Mare (†461), succesorul Episcopului Sixt al 3-lea al Romei (432-440), a păstorit în perioada în care hunii stăpâneau nordul Italiei. Sfântul Leon a reușit să salveze Roma de invazia hunilor deoarece, îmbră*cân*du-se în veșmintele sale arhierești și însoțit de consulul Avienus și de Trigețiu, fostul prefect al Romei, s-au întâlnit cu Atila, conducătorul hunilor, pe care l-au convins să se retragă cu toată armata sa. Același lucru l-a făcut și la 15 iunie 455, când a ieșit întru întâmpinarea lui Genseric, regele vandalilor, rugându-l să poruncească ostașilor să nu dea foc Romei. Bătrânețea l-a împiedicat pe Sfântul Leon să ia parte la Sinodul al 4-lea Ecumenic din Calcedon (451), dar scrisoarea lui dogmatică din 13 iunie 449 către Sfântul Flavian, Patriarhul Constan*ti*nopolului, citită în plin sinod de trimișii săi, a fost folosită de Părinții sinodali pentru a com*bate învățătura ereticilor. Ma*rele păstor a trecut la Domnul la 10 noiembrie 461 și a fost înmormântat în Biserica „Sfântul Petru” din Roma. De la el ne-au rămas 96 de Cuvân*tări la sărbătorile de peste an și 143 de epistole privitoare la credință și disciplină.
|