Draga Doriana,
Hristos spune asa in Evanghelie: sensul vietii omului este Hristos si unirea cu Hristos - Hristos este Adevarul. Trebuie sa fim desavarsiti si sa ne unim cu Dumnezeu prin Persoana Dumnezeiasca a Duhului Sfant; desvarsirea este mai mult decat mantuirea. Este o unire deplina cu Dumnezeu.
Acesta este sensul deplin, desavarsit al vietii.
Dupa acesta urmeaza o alta cale catre Dumnezeu, nu a desavarsirii dar a mantuirii - credinta in Hristos inseamna asumarea adevarului despre Hristos si a faptelor pe care El ne invata si pe care ne povatuieste sa le facem. Aceasta ne conduce la calea mantuirii.
Daca suntem pe aceasta cale suntem in ochii lui Hristos frati si surori si mama si in acest context trebuie sa vedem pasajul acesta.
Nu putem fi tovarasi, frati, prieteni si in nici un fel de relatie cu Hristos daca nu-l asumam pe Hristos si ca marturisire si ca fapta dupa faptele Lui.
Scriptura nu este o serie de apoftegme, o serie de pasaje. Hristos nu a telegrafiat din cer mesaje ci de multe ori a repetat, clarificat, explicat acelasi lucru. Fiecare lucru este o suma de afirmatii din mai multe locuri din scriptura. Citarea unui paragraf pentru a argumenta un lucru este daunatoare, daca este lipsita de o expunere completa a contextului.
Hristos nu a picat din cer, si nici nu a aruncat niste cuvinte scurte seci, ca sa ne permitem modul asta de interpretare.
Exista insa 2 situatii - crestinii si cei care nu L-au cunoscut pe Hristos; crestinii trebuie desvarsit sa-L cunoasca pe Hristos; despre necrestini nu prea stim cum sa-i tratam, Dumnezeu stie pentru ei, noi trebuie sa ne ingrijim de noi si sa ne rugam si pentru ei.
Dar tine minte, trebuie sa intelegem versetul acesta in contextul intregii Scripturi si nu doar al unui pasaj scurt.
Hristos nu a lasat telegrame scurte ucenicilor si nici pasaje scurte, ci de multe ori a invatat despre acelasi lucru, tocmai pentru a nu exista posibilitatea de eroare asupra lucrului respectiv.
Mai zice in alt loc Sf. Pavel - credinta fara fapte este moarta - se contrazice Apostolul pe el Insusi - vezi ca trebuie sa trecem de litera si sa ajungem la duh. Intr-o parte Apostolul ne zice ca marturisirea credintei in Hristos este cea fundamentala si ca fara marturisirea de credinta faptele sunt zero, iar in alta parte ne zice ca degeaba vorbim corect despre Hristos daca noi nu muncim cum a muncit Hristos si cum au muncit Apostolii.
Faptele bune te mantuiesc alaturi de marturisirea de credinta - si ar trebui sa citesti la Matei, la Judecata de Apoi, unde intreaba Hristos daca cineva a dat mancare, de baut, a vizitat pe cei bolnavi.
Paganii se vor mantui prin fapte - daca la ei conteaza faptele, la noi nu conteaza?
Cum poti explica faptul ca faptele nu conteaza, dar totusi conteaza?
|