[Amiel25]

În prealabil postat de Moroco

N-ai pentru ce sa-mi multumesti, noi iti multumim pentru astfel de vise frumoase si pline de talc si de mesaj duhovnicesc.

Trebuie insa sa-ti dai seama ca tu erai imbracat in preot si militian desi nu erai investit si mergeai pe bicicleta, asa ceva nu se face si te riscai tinand mainile in cruce gata sa te omoare nepasatorii si batjocuritorii.

Tineai mainile in X pe coarnele bicicletei de parca erai patriarhul Iosif ce-si binecuvanta copiii, cu dreapta pe cel mic din stanga si cu stanga pe cel mare din dreapta. Te duceai indarat cu ea, spre trecut, spre satul copilariei si al familiei.

Cladirea mare de arhive ne arata ca urmeaza judecata faptelor. Murim si vine judecata particulara dar tu ai vazut arhiva tuturor faptelor omenirii, deci vine si marea judecata, ziua infricosatoarei judecati.

Apoi ar trebui sa-ti dai seama ca renunti in vis la preotie pe motiv de privilegiile preotilor caci se pare ca militianul justitiar ipocrit a invins in sinea ta si a condamnat privilegiile.

Apoi ai interpretari mesianice in ceea ce priveste iertarea, gasind solutii duhovnicesti pentru femeia foarte foarte trista care s-a certat cu apropiatul care a trecut la cele vesnice invatand-o sa-si ceara iertare apropiatului din sine insasi, din constiinta si amintirea sa. Sa dea Dumnezeu sa fie posibil.

Apoi, desi esti in interiorul sfintei sfintelor din Ierusalimul cel vechi si ti se spune sa te rogi cu preotul impreuna, tu nu te sti ruga si atunci te prefaci ca te rogi buiguind ceva dupa preot pana apare un vanticel mangaietor care ca in transa va destainuie o minune duhovniceasca la care sunt martori toti preotii ortodocsi dar preotul sef, din masina de lux cu sofer, zambeste larg a necredinta si desi are par alb e plin de privilegii lumesti... si nu vrea sa primeasca mustrarea ipocrismului e ca un vis in vis verde verde cine n-are pierde dar pe interior credinta e arsa, n-are miez iubirea de Dumnezeu.

Sigur ca e vorba in tot visul tau de ipocrism si mandrie, al preotilor si al militienilor, al tau si al nostru dar se pare ca si noi suntem mustrati prin vis ca am fi ipocriti desi suntem foarte incantati de talmacirea viselor primite.

Ca orice dar de sus, talcul mustrarii e de la biserica Voievodala cu radacini vechi si adanci care desi e plina de ipocrism trebuie sa continue. Iata deci ca suntem impreuna mustrati de Dumnezeu atat de frumos prin visele tale.

Inteleg, ai facut multa lumina, acum, lucrurile au capatat sens. Ai o putere de intelegere cu adevarat iesita din comun, eu m-am uitat la ceea ce am scris ca si cum m-as fi uitat la un perete.

Da, ai dreptate, am ales sa fiu "judecator" prin faptul ca eram si militian, facand eu dreptate in locul Lui Dumnezeu, defapt cu aceasta problema m-am luptat si ma lupt, mai putin in prezent ca nu mai are putere asa mare, trebuie mereu sa-mi amintesc de barna din ochiul meu.

Ce i-am spus acelei femei nu a venit de la mine, parca cineva a vorbit prin mine, daca asta are sens, un fel de cunoastere foarte clara si limpede, cuvintele veneau de la sine. Defapt, eu am fost si sunt un simplu pasager in aceste experiente, cum poate un om ca mine, simplu si de la tara, sa vorbeasca atat de clar si raspicat.

Da, nu am stiut a ma ruga, de aia eu pur si simplu mormaim, insa am auzit cateva cuvinte spuse de acel preot, dar doar atat. Chiar era o masina luxoasa dar nu avea geamurile fumurii, se putea vede totul inauntru.

Ai spus foarte bine, orice vine de la Dumnezeu are menirea sa ne duca catre El, asta daca sunt dispusi sa facem acest lucru.