Citat:
În prealabil postat de Bucuriepedrum
Și e groaznic faptul că pierzi astea când te întorci în lume. Eu, cel puțin, le pierd. Experiența Israelului m-a ținut cel mai mult, dar și aceea s-a diluat (bine, eu aș călători lunar în Țara Sfântă). Nu știu păstra harul.
|
Da așa este, am simțit imediat când am ieșit din atmosfera mănăstirească eram ca și cum aș fi pășit în altă țară cu alte obiceiuri, așezări spirituale, altă curgere a timpului.
Pământul mănăstirilor e similar de multe ori cu cel al ambasadelor spirituale.
Singurul lucru pe care l-am resimțit - dar mai mult când am ieșit din atmosfera mănăstirii - a fost oboseala, adică în mănăstire tu ai zis că nu aveai vis, eu nu știu exact când și cât dormeam,parcă am fost ca într-un vis, dar n-am simțit oboseala cu atâta intensitate ca atunci când am ieșit din programul taberei.