View Single Post
  #8  
Vechi 17.07.2009, 16:00:37
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.593
Implicit

@Anita - tocmai ca acolo nu am primit raspunsuri si pe urma discutia a mai si deraiat si am ramas nedumerita.
In plus acolo se discuta despre o lista de pacate (f.discutabila de altfel) si aici se discuta despre spovedanie.

@andrutika24 - si eu stiam asa, dar acum nu mai stiu. De asta intreb. Sunt f.derutata. Si eu imi doresc de multe ori numai sa merg sa spun ca mi-este rau sufleteste si sa cer sfat.

@Naephius - eu una nu ma vad in niciuna dina ceste doua stari, ci in o a treia. O stare in care sunt derutata, nu stiu, caut si totusi nu fac rau (in mod voit). Nu sunt nici pacatoasa si nici ne-pacatoasa.
Cineva spunea aici pe forum ca exista doua feluri de judecati: una omeneasca si una a lui Dumnezeu. Acum nu stiu care este aia mai grea. Si nu stiu dupa care sa ma judec eu, dupa care ma judeca preotul.
Pe cea a lui Dumnezeu asa vrea s-o stiu ca sa inteleg ce anume si unde gresesc. Ca oamenii cu liste de astea insirate ca aici pe forum ma pot si duce la puscarie nevinovata.
Tocmai asta este problema mea: eu nu stiu cum va vede Dumnezeu si ce anume vede EL pacat la mine. Ca atunci as stii ce sa spun.
Imi vine mai degraba sa-l intreb eu pe preot sa-mi spuna ce-am facut, ce-am gresit in fata lui Dumnezeu. Ai facut asta, asta si asta. Da, atunci ai gresit, Nu, atunci n-ai gresit.

Dupa multe pareri exista o legatura intre depresie, probleme sufletesti si pacate (ale tale, sau ale inaintasilor tai). Ei eu nu vad legatura asta.
Mi-as dori sa merg la spovedanie fara sa fiu fortata de situatie (adica este post si trebuie sa ma spovedesc ca sa ma impartasesc), si sa caut sa spun niste pacate dintr-o lista, ci sa pot spune: "Uite parinte eu habar n-am ce pacate am, dar ma simt rau si am necazuri, spuneti-mi daca e din vina mea, de la ce pacate anume si ce am de facut."
Asa mi se pare cel mai cinstit pentru toata lumea, pentru ca nimeni nu stie ce pacate a facut de fapt (unele chiar fara voie sau fara stiinta).
Legatura asat intre spovedanie si impartasanie te pune de multe ori sub forta. Daca nu te spovedesti nu te poti impartasi. Si daca eu atunci nu pot sa ma spovedesc? Sau ma spovedesc cand am nevoie sa vorbesc (altceva, nu pacate), dar intr-o ocazie cand de fapt nu pot sa ma impartasesc si ar trebui sa ma duc alat data s-o fac.
Mi se pare ca spovedania ar fi mai cinstita si mai cu folos daca s-ar face mai rar, dar mai profund, asa ca un examen scolar. Fiecare sa mearga la discutie/examen la preot si acesta sa intrebe si sa vada unde ce probleme sunt. Si pe urma o perioada te stii curatat si te poti impartasi de cate ori vrei (cu putin post, asa cum se cuvine).
Nu stiu, chestia asta cu hai la gramada la spovedit ca e Postul X nu mi se pare normala si se face in viteza si oboseala, cu cozi mari etc.