[heaven]

În prealabil postat de radianca

Cu respectul cuvenit, vreau sa va scriu, ca am avut in familie un asemenea trist episod in urma cu 15 ani, timp in care a trebuit sa-mi explic ceea ce am trait, pentru a putea accepta viatza care s-a scurs de atunci, pentru cei ramasi aici.
Nu-si au rostul judecatzi aspre, nu trebuie cautatzi vinovatzi, nu trebuie nimeni facut raspunzator de o asmenea alegere, a celui care a comis suicid. Nimic din toate acestea nu ajuta la sustzinerea vietzii, care-si continua cursul pentru cei ramasi in urma. Acestia sunt cei mai greu incercatzi, iar punerea lor la bara acuzarii, transferarea vinei asupra lor nu le ajuta cu nimic, ci dimpotriva.
Depresia este o boala cumplita, inseamna pierderea legaturii cu Divinitatea, asta in cazul in care aceasta legatura a existat, sadita cu grija si responsabilitate de cei ce au format educatzia sinucigasului(ei), in anii mici ai copilariei.Acolo trebuie cautata samantza de rau, cand nu s-a lucrat in sensul Credintzei adevarate, cand copilului nu i s-au dat armele de care are nevoie mai tarziu, pentru a lupta cu el insusi. Aceasta este singura, unica explicatzie pe care o dau psihologii cand sondeaza subconstientul unui pacient. Cand se ajunge insa la boala, deci psihiatrie, medicul de specialitate are cea mai grea sarcina, pt a descoperi granitza constient-subconstient, cand vointza este anihilata, daca credintza nu exista, subconstientul nu te mai ajuta, si de aici gandul obsesiv care pune stapanire pe constient, distruge. Astfel se ajunge la finalizarea , la punerea in practica a gandului suicidar!
A comenta pe baza unui asemenea subiect, cu vehementza, este o mare eroare, deoarece o minte sintetica, sanatoasa nu poate judeca, nici nu are caderea(decat in cazul unei pregatiri de specialitate) de a intzelege o minte bolnava.
Pentru acesti nefericitzi ai sortzii, suflete pierdute de Dumnezeu vor trebui rugaciuni facute cu lacrimi de pocaintza de catre cei ramasi, iertatzi de familie si de Biserica in primul rand, nicidecum marginalizatzi, infieratzi de judecata aspra. Nimeni nu are caderea sa judece pe nimeni, numai Dumnezeu are acest drept. Ajunge raul zilei ce-a tecut!
Daca nu ne vom ierta si ajuta unii pe altzii in acst sens, lumea este pierduta. Iata ca deja acest lucru se intampla!
Dumnezeu s-o ierte, s-o odihneasca in pacea Lui divina, iar noua sa ne dea gandul cel bun! AMIN!!!

Imi pare rau ca a trebuit sa treceti prin asa ceva....cu siguranta este o mare incercare pentru cei ramasi in viata.
Din pacate aceste suflete chinuite sunt intelese doar de cei care ai trecut prin asa ceva ei insisi,cei care au trait alaturi de un astfel de om si suferinta lui sau de catre oamenii care au o mare disponibilitate sufleteasca.
Mi-as dori ca tot mai multi sa isi deschida ochii mintii si ai sufletului cu iubire si compasiune,pentru ca doar asa poate fi vindecata aceasta omenire bolnava...