Cautand prin lazile uitate ale timpului

Unul dintre cele mai vechi texte siriace este ,,Evanghelia lui Rabbula" iar despre autorul ei trebuia spus faptul ca ,,Episcopul Rabbula al Edessei s-a născut la Kenneshrin, din tată păgân şi mamă creştină. În tinereţe a avut parte de o educaţie aleasă, reuşind să înveţe le perfecţie limba greacă. S-a convertit la creştinism sub înrâurirea episcopilor Eusebiu al Edessei şi Acaciu al Alepului. Foarte devreme a îmbrăţişat haina monahală, retrăgându-se în lavra Avraam, nu departe de locul natal. După moartea episcopului Diogene, a fost ales să păstorească dioceza Edessei (411/2). S-a manifestat vehement împotriva pătrunderii influenţelor iudaice, păgâne şi gnostice în Siria. A fost un înflăcărat persecutor al nestorienilor, motiv pentru care Ibas îl numeşte "tiranul din Edessa". A stat alături de Sfântul Chiril al Alexandriei la Sinodul de la Efes (431). La îndemnul acestuia a tradus în siriacă opera "Despre credinţa cea adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos către Împăratul Teodosie". De asemenea, din însemnările biografului său rezultă că a semnat numeroase epistole cu caracter doctrinar, de mare importanţă pentru această perioadă. Printre scrierile sale se numără şi varianta Peshitta a Noului Testament. A trecut la Domnul în anul 435.

Numele său este legat de sfârşitul epocii Diatessaronului (Evangheliile armonizate, transcrise de Taţian Asirianul). El a decretat folosirea exclusivă a Evangheliilor Separate (Mepharreshe) în cult, prin canonul 43: "preoţii şi diaconii să aibă grijă ca în fiecare biserică să se găsească un exemplar din Evangheliile Separate şi că acestea trebuie citite". Din redactarea textului rezultă foarte uşor că traducătorul era familiarizat cu Diatessaronul lui Taţian, folosind deseori acelaşi tip de frazare. Este foarte probabil ca această lucrare să fi fost concepută sub autoritatea şi cu sprijinul episcopului Serapion al Antiohiei. Acesta este menţionat de istoricul Eusebiu de Cezareea ca autor al unui tratat alcătuit împotriva unei evanghelii apocrife, atribuite Sfântului Apostol Petru, pentru creştinii din Rossos care se lăsaseră atraşi în această greşeală. Redăm în acest sens câteva rânduri din lucrarea episcopului Serapion, citate în istoria lui Eusebiu: "Fraţilor, noi ţinem la Petru şi la ceilalţi apostoli cu aceeaşi tărie ca şi la Hristos. În schimb, avem atâta experienţă să respingem pseudoepigrafele puse sub numele lui pentru că ştim că pentru astfel de scrieri nu avem nici un temei tradiţional. Căci pe când eram la voi socoteam că toţi eraţi legaţi de credinţa cea dreaptă şi chiar fără să fi citit Evanghelia zisă a lui Petru îmi ziceam: dacă numai într-atâta constă supărarea voastră, atunci puteţi să o citiţi. Întrucât însă m-am convins din auzite că judecata voastră înclină spre erezii, mă voi grăbi să vin din nou la voi". (Diac. Ioniţă Apostolache). Va urma