Am întîlnit cazuri deosebit de grave de-a lungul timpului.
Copii cu probleme de piele foarte urîte, orice contact este un chin pentru ei.
Copii cu afecțiuni psihice și / sau psihice, cine are tăria poate să-i vadă la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică și la Protecția Copilului. Majoritatea sînt abandonați sau orfani sau smulși de la familiile lor care i-au traumatizat.
Mai este cazul lui
Nectarie, unic, lui lipsindu-i o parte din esofag și din trahee - adică nu a mîncat niciodată normal și respiră printr-o canulă înfiptă în gît.
Copii din toată lumea care suferă de foame, de sete, lipsiți, abuzați, care de multe ori nici nu ajung la vîrsta tinereții.
Deci vorbesc doar despre copii aici. De ce atîta suferință pentru ei? Din cauza păcatelor înaintașilor, ale părinților?