Ma gandesc ca Regretatul Parinte Cleopa ar raspunde fara ezitare: "Rabdare, rabdare, rabdare!"
Si un alt sfat pe care vi l-ar fi dat tot el (si pe care mi l-a dat si mie si l-am urmat imediat) sa nu mai stati nici o clipa pe ganduri si sa va casatoriti religios. Noua ne-a zis ca daca nu avem nasi sau nu mai vor sa ne cunune, sa mergem la Sihastie ca se rezolva acolo totul, dar n-a mai fost cazul ca s-au rezolvat toate de la sine.
Ca sa va casatoriti religios va trebui sa va pregatiti sufleteste mai intai, curatindu-va prin sfanta spovedanie si urmand canonul ce vi se da, cu toata seriozitatea. Ce va urma dupa aceea nu trebuie sa va mai spun. Totusi, viata este un compromis, iar casatoria cu atat mai mult. Bineinteles ca e frumos sa existe dragoste, dar de la o vreme incepi sa primesti ceea ce oferi: respect, caldura sufleteasca, pace cu orice pret. Cand incepem sa ne amintim de toate relele si sa invinuim pe drept si pe nedrept nu numai pe cel "drag", dar si pe tot neamul lui, asta nu mai tine de Dumnezeu cu de... altcineva. Nu exista necaz care sa nu se rezolve prin rugaciune si biserica, iar aici este unul mult prea usor ca sa nu poate fi rezolvat.
Acum de Sf Vasile, luati-va de mana si mergeti la o biserica unde in mod normal se citesc acele slujbe speciale. In mod normal sunt teribil de eficiente, dar in cazul vostru, avand in vedere ca traiti in "afara legii lui Dumnezeu", nu stiu ce sa spun! Totusi, curaj! Orice-ar fi, Dumnezeu va va lumina!