[Mosh-Neagu]

Despre casatoria perfecta (casnicia perfecta) n-am putea vorbi decat dupa ultimul drum pe care-l face ultimul dintre soti. Atunci putem spune: "Iata, aceasta a fost o casatorie perfecta". Altfel e greu de inteles si in mod fieresc fiecare dintre noi nu traieste chiar casatoria perfecta, ci o retuseaza in mintea lui, mai scoate "cele rele", mai inventeaza cate ceva din ceea ce i s-a parut numai ca a sesizat la un moment dat, si astfel definim "casatoria perfecta". In marea majoritate dintre cazuri, "casatoria perfecta" o vedem la altii, fiindca par fericiti, nu-i vedem certandu-se, au o situatie materiala confortabila, etc.. Pana intr-o zi cand in cadrul "casatoriei perfecte" apare "adulterul" sau divortul.
Casatoria perfecta este valabila "la trecut" si cel mult la timpul prezent. Ce aduce ziua de maine, e greu de anticipat. Fiindca suntem slabi si usor de manipulat. Nu de noi depinde sa ducem jugul casatoriei cu bine pana la sfarsit, ci de cat de mult se milostiveste Dumnezeu de noi, sa nu ingaduie ispite prea mari, carora din prostie sau orgoliu, sa nu le putem face fata.
Pana acum, cu o mica exceptie din partea mea, pe care am regretat-o mult, consider ca am avut si am o casatorie perfecta. Dar nu e meritul meu, ci asa a oranduit Dumnezeu. Daca ne va ajuta si de-acum inainte sa ne pastram mintea treaza si sufletul in curatenie, ar fi mai mult decat meritam. Noi asa ne dorim, dar asta nu e de-ajuns. Trebuie sa ne rugam mereu si mereu, ziua si noaptea. Iar daca "obosim", ne pomenim dintr-o data inconjurati de "lucruri marunte" si... "nevinovate", care cresc si cresc pe nesimtite, pana ne coplesesc, iar din ceea ce a fost odinioara "perfect", mai ramane doar o ironie trista si un intreg razboi pierdut. Sa ne fereasca Dumnezeu de acest sentiment... de pe urma!...