Vorbesti patimas si fara dragoste. Ai fi putut gasi si alte interpretari la faptele pe care le cunosti., dupa cum statea in puterea ta sa alegi si alte fapte, mult mai luminoase.
Ai fi putut, de vroiai, de picura in tine un strop de compasiune, de daruire sufleteasca, sa privesti lucrurile prin alt telescop, in alta lumina...
Dar ai ales sa te uiti chioras, sa te tii cu nasul pe sus, fariseu, sa subliniezi neajunsuri fara a propune in schimb vreo asezare mai rodnica; ai criticat si defaimat fara pic de bunavointa. Ca sa obtii care folos? Ce tinta urmaresti de fapt?

Eu ti-am aratat clar o serie de argumente care pun in lumina nu doar munca preotilor, daruirea lor si organizarea Bisericii, dar si (IAR ASTA E LUCRUL CEL MAI IMPORTANT) responsabilitatea personala a fiecarui crestin pentru devenirea sa duhovniceasca, pentru mantuire.
Dar tu astepti sa pice para malaiata. Si culmea, desi chiar pica, desi posmagii iti sunt muieti de mult, tu nu te obosesti sa deschizi gura decat pentru a injura. Ce sa mai zic... pacat de asa risipire!... (Vezi sa nu mori de inanitie, intr-o zi...)

Si iarta-ma de cearta, ca nu ti-am zis cu rautate, de ma poti crede pe cuvant.

P.S. Ca nu si-au rupt o coaja de paine pentru tine... deh, te inteleg si imi pare rau (pentru tine, pentru ei ca fusera nemilostivi cand iti era greu). Pentru mine uneori si-au rupt, fix cand ma asteptam mai putin si taman de la cine nici nu-mi trecea prin minte (de pilda, nu rareori am fost miluit de ... cersetori). ALteori nu doar ca si-au rupt o coaja dar chiar m-au coplesit. Iar alteori, ei bine, ca si in cazul tau, nu si-a rupt nimeni o coaja de paine si am suferit crunt. Si de-as fi fost doar eu in necaz...
Insa, hai s-o privim si pe-asta nitelus, drept in ochi: oare singura ratiune pentru care nu am fost miluiti, atunci cand aveam nevoie, este rautatea si necredinciosia crestinilor? Mai, mai, mai... Alte ratiuni nu mai sunt?
De pilda, daca tot am trecut prin aste incercari grele, ce invatam oare de aici, ce alegem sa descoperim,sa retinem, sa folosim mai departe? ... Ce usor sa alegi o concluzie mizantropa si sa spui: rai oameni, necredinciosi (iar eu bun de rup pamantul, ca daca eram eu in locul lor... hehei, faceam si dregeam si-nvarteam... Daca eram! dar nu sunt...). Mai bine caut aliati noi, ca sa-mi fie bine! Merg la altii care da de pomana pe bune, nu ca astia care doar se prefac...
Nu simti un val de rusine pentru asa atitudine? Iaca eu deja il simt.
Pai ce, noi suntem pomanagii? Si suntem noi in masura sa spunem cu toata precizia si increderea cam prin ce situatii de viata o fi trecind omul care nu ne face binele dorit de noi, fix cand vrea muschiul nostru stomacal?
In ce ma priveste, multumesc lui Dumnezeu ca m-a ocrotit prin purtarea de grija a semenilor, atat cat a considerat si cat a fost posibil la semenii mei. Si inca, ma bucur cand, in ticalosia mea, pot eu insumi sa intind o mana de ajutor, cat de mica, minuscula poate, unui om.
Domnul lucreaza dupa Marea Sa Pronie, dupa Dreptatea si Intelepciunea Sa. de ce Il dai mereu la o parte si vezi doar caderi si nedreptati omenesti?.... Si mai vorbesti despre Spirit si altele asemenea... Prostioare, amice, prostioare, fitze si sclifoseli. Si-n orice caz, raspunzi de pe pozitia razbunarii, a resentimentelor, iar aceasta nu te ajuta ci te roade inlauntru si nici pe semenii tai, pe care poate candva ii indrageai, iarasi nu ii ajuta.
Asa ca iata, ai ales sa te asezi in barca uriciunii, singur, si sa cultivi buruieni otravitoare.
Deie Domnul sa gasesti ca nu e bine asa si sa faci cale-ntoarsa, la cele ale iubirii de oameni. AMIN+