Nu stiu cine a scris acesta poezie dar am citi-o intr-un context mai larg,care se refera la acele clipe dinaintea Invierii dar si de dupa, incercand sa surprinda durerea clipei strapunsa prin strigatul ,,
Tetelestai" ca o durere din care se va naste o noua creatie,totusi o durere profunda dar din care a tasnit lumina Vietii.
,,Intr-a saptea zi, Preasfantul
odihnitu-s-a-n mormant;
Cand lucrarea-si mantuise-n
ziua-a sasea pe pamant;
Mut,cuvantul adormise,
seceta lovi-n izvor,
Firimituri mai sunt din paine
Ceru-l nu-i decat un nor.
Isi pierdu turma pastorul
trist insamantat pogon
Pe Imparat iata-l vandura
pironindu-mi-l pe tron
O,Golgota,te-odihneste
in mormantul de Sabat
Unde de noi nestiutul
zace-n giulgiu-nmiresmat
Pace Tie,drag Isuse,
peste regi si neamuri Domn
Intr-a Duhului durere
intr-al primaverii somn"