[Mihnea Dragomir]

O, fericită şi preablândă Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Marie, nemărginit ocean de bunătate, Fiică a Marelui Rege, Regina îngerilor, Mama tuturor credincioşilor, mă arunc în braţele îndurării tale, încredinţându-ţi astăzi şi pentru toate zilele vieţii mele trupul şi sufletul meu, toate faptele, gândurile, dorinţele, cuvintele şi hotărârile mele, viaţa mea întreagă şi clipa din urmă, pentru ca, prin rugăciunile tale, toate să fie îndreptate spre bine, după voinţa preaiubitului tău Fiu, Domnul nostru Isus Cristos. Fii pentru mine, preasfânta mea Stăpână, ajutor şi mângâiere în faţa vicleniilor şi curselor străvechiului vrăjmaş şi ale tuturor duşmanilor mei.
Binevoieşte a-mi dobândi de la Fiul tău iubit, Domnul nostru Isus Cristos, harul de a mă împotrivi cu tărie ispitelor lumii, ale trupului şi ale diavolului, şi de a păstra necontenit hotărârea fermă de a mă feri de păcat şi de a rămâne statornic în slujirea ta şi a Fiului tău preaiubit.
Te mai implor, Preasfânta mea Stăpână, să-mi dobândeşti adevărata ascultare şi smerenie a inimii. Să recunosc sincer ca sunt un biet păcătos slab, o făptură care nu este în stare să facă binele şi nici măcar să reziste la necontenitele atacuri ale duşmanului, fără harul şi ajutorul Creatorului meu şi fără sfintele tale rugăciuni.
Dobândeşte-mi, te rog, preablânda mea Stăpână, o statornică puritate a sufletului şi a simţurilor, ca să pot sluji în curăţia inimii şi a trupului pe Fiul tău preaiubit şi pe tine.
Dobândeşte-mi de la Fiul tău sărăcia de bunăvoie, împreună cu răbdarea şi liniştea sufletească, aşa încât să-mi pot îndeplini îndatoririle stării mele şi să pot lucra la mântuirea mea şi a aproapelui meu.
Preablândă Stăpână, dobândeşte-mi, te rog, dragoste adevărată; să-l iubesc pe Fiul tău preasfânt, Domnul nostru Isus Cristos, din toată inima şi, după el, pe tine, mai presus de toate; să-l iubesc pe aproapele pentru Dumnezeu şi în Dumnezeu şi astfel să mă bucur de binele lui, să mă întristez de răul lui, să nu dispreţuiesc şi să nu judec cu temeritate pe nimeni şi să nu mă socotesc mai presus de nimeni.
Regina cerului, fă ca inima mea să fie mereu pătrunsă şi de frică şi de iubire pentru Fiul tău preabun. Să aduc pururi mulţumire pentru binefacerile nemărginite cu care am fost copleşit, nu pentru meritele mele, ci din bunătatea lui; să-mi mărturisesc sincer păcatele şi să fac cu adevărat pocăinţă pentru ele, ca să mă învrednicesc de harul şi de îndurarea lui.
Te mai rog şi ca, la sfârşitul vieţii, tu, Mamă neasemuită, Poarta cerului şi mijlocitoarea păcătoşilor, să nu îngădui ca eu, nevrednicul tău slujitor, să mă abat de la sfânta credinţă; vino atunci cu toată iubirea şi cu toată îndurarea ta să mă ajuţi şi să mă aperi de duhurile rele.
Să-mi pun speranţa în Patima slăvită a Fiului tău binecuvântat şi în mijlocirea ta, şi nimic să nu-mi poată smulge această speranţă. Dobândeşte-mi de la Fiul tău iertarea păcatelor. Dă-mi să mor în iubirea ta şi a lui şi călăuzeşte-mă pe drumul mântuirii veşnice. Amin.