View Single Post
  #15  
Vechi 03.05.2012, 13:05:49
delia31's Avatar
delia31 delia31 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.01.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.760
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
Dacă priviți cu atenție, ambele benzi de pe verticală, dispuse pe același palier, se oglindesc tematic una pe alta. Ce legătură poate fi între Botez și Răstignire? Dar între Nunta din Cana și întâlnirea cu femeia samarineancă la fântâna lui Iacov? Oare cum comunică metopele din colțuri pe diagonală?
ps - Nu vă osteniți să dați răpunsuri savante. Ascultați mai degrabă de intuiția credinței care este în voi, cel mai prețios intrument hermeneutic de înțelegere a icoanei.


____
Cele doua icoane (Botezul si Rastignirea) se reflecta una pe alta, ca in doua oglinzi paralele. Icoana Rastignirii nu face altceva decat sa o confirme pe cea a Botezului. Si viceversa.

Am dat un zoom pe icoana Botezului sa deslusesc inscriptia pe care iconarul a socotit sa o grafieze: ”astazi firea apelor se schimba”.

Si, dupa cum ma asteptam, si icoana Rastignirii ne graieste in metalimbaj tot despre schimbarea firii. A firii degradate de pacat. Iar incepatura acestei schimbari metanoetice, nu poate fi decat botezul in apa ce curge din coasta insulitata a Rastignitului de pe Golgota, precedat, sine qua non, de botezul launtric al lacrimilor de cainta.

Pentru cei ce nu stim sa „citim” o icoana, iconarul ne-a „tradus” asa: „Rastignirea fie-mi mie scaldatoare, si bautură sangele cel din coasta Ta.”

Privita chiar si lapidar, (nici nu e nevoie de zoom), iti sare in ochi in icoana Rastignirii, coasta ranita, din care tasneste sange si apa. Iar niste ingeri tin acolo o cupa.

Aproape ca te simti martor ocular pe Golgota, aproape ca te simti atins de stropitura dar te strafulgera o amintire cu sensuri mai adanci ce curg ca un suvoi de cascada. Chiar Rastignitul a zis, nu cu mult timp in urma: „de nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va intra in Imparatie”.

Si a mai zis ceva ce nu parea sa aiba noima la vremea cand a zis-o, toti crezand ca vorbeste in parabole, alegorii si metafore : „de nu veti bea sangele Meu si de nu veti manca Trupul Meu, nu veti avea Viata in voi”.

De atunci de pe Golgota, din coasta Rastignitului, curge la nesfarsit, apa aceea de care zicea si sangele acela de care vorbea la Tainica Cina.

De la Cincizecime, de cand Trupul Lui tainic e Biserica, de atunci curge
suvoiul Apei Celei Vii in care ne botezam. De atunci, suvoi de sange de Dumnezeu intrupat curge in Potirul euharistic din Liturghie.
Din taina aceasta a Botezului si din cea a Euharistiei a crescut de-atunci ecclesia.


Si din celelalte doua icoane, Nunta din Cana si Intalnirea cu femeia samarineanca la fantana lui Iacov, si din aceste doua icoane transpare o paralela.
De data asta, o punere in opozitie intre doua tipuri de vietuiri matrimoniale.

Una ne dezvaluie adevaratul sens tainic al unirii dintre soti reflectat in cununia binecuvantata de la Cana Galileii, in opozitie cu concubinajul samarinencei, ce traise cu 5 barbati si nici actualul nu ii era sot.

O privire in oglinda: libertatea nascuta din iubire in opozitie cu libertinajul sexual haotic aducator de robie.

Cum nici o intalnire cu Hristos nu ramane fara urmari, si femeia samarineanca a devenit faptura noua, metanoizata, vestitoare de Hristos, dupa ce bause din Apa cea Vie, ce curgea din cuvintele Cuvantului.
De altfel, si iconarul ne binevesteste: „cel ce va bea din apa aceasta, nu va mai inseta in veci”.

La fel, si mirii din Cana Galileii au devenit faptura noua. La singular, faptura, nu fapturi, caci impartasindu-se pe viu de prezenta Celui Viu, iubirea DINTRE ei, S-a facut Iubire INTRU ei, devenind un singur trup, acela facut de Dumnezeu la inceput in rai.

Iconarul ne-a tradus si icoana asta: „la nunta, apa o ai prefacut, ca tu sa te prefaci (preschimbi) o suflete”.


Inteleg ca superba icoana pe care ne-ai pus-o spre admirare ( tu o numesti expert, metopa, adica mai multe scene iconice in miniatura), are drept tema Izvorul tamaduirii si ipostazele tamaduitoare si sfintitoare ale Apei celei Vii.

As insista, fara sa am pretentia ca exprim exhaustiv tot ce ne dezvaluie icoana, pe latura ei metanoetica, pe schimbarea firii.
Toate mini-icoanele metopei vorbesc de asta: astazi firea apelor se schimba; pe Golgota, moare firea umana spre a fi schimbata; la fantana lui Iacov, samarineanca isi schimba firea; in Cana Galileii, cele doua ipostasuri, masculinul si femininul, ale firii umane, se schimba si devin una; in icoana fiului risipitor, acesta se intoarce si el metanoizat, dupa ce, contemplandu-si mocirla porceasca si-a (re)venit in fire.

Imi cer scuze pentru nepricepere in decriptarea icoanei, dar daca nu ne-ai fi iertat aprioric pentru lipsa de expertiza, nu as fi indraznit sa-mi dau cu parerea. Prezentarea mea, anemica si oarecum didactica, intentionat ne-ornata stilistic, paleste in fata expunerilor tale cu adevarat savante.
De aceea, ai cuvantul, maestre!

Last edited by delia31; 03.05.2012 at 13:52:53.
Reply With Quote