Subiect: Nebunie
View Single Post
  #8  
Vechi 20.08.2015, 07:11:12
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.632
Implicit

Citat:
În prealabil postat de stiucarul Vezi mesajul
Avea pana de curand o viata normala: loc de munca stabil, sotie, prieteni.... se pare ca o sa le piarda in curand pe toate.... i-a innebunit de cap inclusiv pe parintii lui.
Necunoscînd suficiente detalii despre acest om și neavînd vreo responsabilitate terapeutică în privința lui îmi îngădui să îmi imaginez următoarele:
1) Avea o viață normală? Bine că a terminat cu ea! În lumea noastră tot ce e normal e suspect. Ce e bun într-o viață normală, azi, în lume, în România?
2) Loc de muncă stabil - poate că stabilitatea nu e deloc cel mai folositor lucru, mai ales când te afli în locul nepotrivit pentru tine. Poate că acest om nu mai e dispus să facă un idol din locul de muncă și din stabilitatea lui. Poate a întrezărit ceva nou și mult mai folositor pentru el dar nu reușește încă să conștientizeze suficient, să formuleze, să planifice, să elaboreze...
3) Soție? De obicei căsătoriile sunt întemeiate pe curvie mascată și pe interese meschine. Valabil pentru ambele sexe. Abia acum se poate testa dacă are o soție adevărată sau dacă nu cumva intrase mai demult într-o încurcătură cu o doamnă, ca să spun așa....
4) Prieteni? Vorbe mari. Iată, e timpul să se afle cam câte parale face prietenia lor.
5) Părinții .... Cu siguranță oameni bine-intenționați și iubitori. Cine nu-și iubește copilul? Dar poate că ei sunt primii care au pus, cândva, bazele nenorocirii acestui om - dacă o trăi vreo nenorocire cu adevărat...

E posibil ca nebunia unui om să fie modul în care acela caută, pe o cale percepută ca nebunească, să își mențină ultima fărâmă de sănătate și de sens al vieții personale. Dar presiunea conformistă, uniformizatoare a grupului strivește orice șansă de a fi și a deveni și omul poate, da, să înnebunească cu adevărat de atâta grijă și iubire din partea semenilor, a unor sclavi submediocri bine antrenați și împăcați în dezastrul lor subiectiv cu condiția sclaviei fără speranță.

E posibil ca acest om să vrea o viață nouă, adevărată, nu o minciună ca până acum. E posibil, însă, orice altceva. Cine poate spune?
Deocamdată pare victima unei lumi și a unei condiții în care a jucat rolul țapului ispășitor. Doar cei buni, cei cărora le pasă cu adevărat, pot ajunge la un pas de nebunie sau chiar înnebunesc. Ceilalți sunt prea împietriți să își facă vreo grijă substanțială, sunt deja resemnați cu condiția lor comodă de muribunzi cronici care își întrețin reciproc cavourile. Salutîndu-se zilnic, cu deplină încredere reciprocă, pentru aceasta, în colonia/penitenciarul ce poartă numele pompos de Societate.

Last edited by Ioan_Cezar; 20.08.2015 at 07:19:08.
Reply With Quote