View Single Post
  #623  
Vechi 10.07.2019, 12:57:55
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.906
Implicit

Cred ca rugaciunea de mai jos a Fericitului Augustin este una dintre cele mai frumoase rugaciuni ale Sfintilor Parinti.
Pentru dulceața cea negrăită a lui Dumnezeu
De Te-aș cunoaște pe Tine, Doamne, Cel ce mă cunoști pe mine!
O, de Te-aș cunoaște pe Tine, Doamne, puterea sufletului meu! Arată-mi mie, Doamne, mângâierea Ta!
O, de Te-aș vedea pe Tine, Lumina ochilor mei! Vino, veselia duhului meu!
O, de Te-aș vedea pe Tine, bucuria inimii mele!
O, de Te-aș iubi pe Tine, tăria sufletului meu! Arată-te mie, bucuria mea cea mare și dulceața mea! Slăbește-mi mie, Doamne Dumnezeul meu, viața și slava sufletului meu.
O, de Te-aș afla pe Tine, dorirea inimii mele!
O, de Te-aș ține pe Tine, dragostea sufletului meu!
O, de m-aș uni cu Tine, Mire ceresc, veselia mea cea nemărginită, dinlăuntru și dinafară!
O, de Te-aș câștiga pe Tine, fericirea cea veșnică!
O, de Te-aș câștiga pe Tine, viața cea bună în mijlocul inimii mele, dulceața cea nemărginită a sufletului meu!
O, de Te-aș iubi pe Tine, Doamne, tăria mea! Doamne, întărirea mea, scăparea mea, izbăvitorul meu, ajutorul meu, turn tare și întru necazul meu, nădejde dulce!
O, de Te-aș îmbrățișa pe Tine, bunătatea, fără de care nu este nimic bun!
O, de m-aș desfăta cu Tine cel preabun, de care despărțit fiind, nimic prea bun nu este!
Deschide cele dinăuntru ale răutăților mele, ca să aud glasul Tău. Luminează ochii mei, Lumina cea necuprinsă, fulgeră lucirea Ta și o varsă peste dânșii, ca să nu vadă deșertăciune. Dă-mi ochi, lumină nevăzută, care Te va vedea pe Tine. Zidește întru mine nouă mireasmă de viață, ca în urma Ta să alerg la mirosul mirului Tău.
Dă-mi inimă care socotește cele ale Tale, cugetare care Te iubește pe Tine, pomenire care îmi aduce aminte de Tine, minte care Te înțelege pe Tine, cuvânt care se ține de Tine cu tărie, Cel cu nemărginire dulce și Te iubește pe Tine cu înțelepciune, dragostea cea înțeleaptă, la care este viața prin care toate viază. Viață, ceea ce îmi dă mie viață; viață, prin care trăiesc, fără de care mor; prin care mă scol, fără de care pier; pentru care mă bucur, fără de care mă întristez; viață de viață făcătoare, dulce, îndrăgită și de-a pururea pomenită.
Mă rog, unde ești? Unde Te voi afla pe Tine? Ca să mă odihnesc întru mine fiind, dar aflându-mă întru Tine. Aproape fii de mintea mea; aproape de inimă; aproape spre ajutorul meu; aproape de gura mea! Că de dragostea Ta mă chinuiesc, că fără de Tine mor, că aducându-mi aminte de Tine răsuflu. Mireasma Ta mă câștigă pe mine, pomenirea Ta mă vindecă pe mine. Ci mă voi sătura când mi se va arăta Slava Ta, Viața sufletului meu (Ps. 41, 2).
Dorește și se sfârșește sufletul meu, când voi veni și mă voi arăta Ție, veseliei mele? Pentru ce fața Ta întorci, bucurie, prin care mă bucur? Unde se ascunde Cel frumos, pe care Îl doresc? De mireasma Ta doresc, trăiesc și mă veselesc, dar pe Tine nu Te văd. Glasul Tău auzindu-L, iarăși viez, dar pentru ce fața Ta îți întorci de la mine? Poate zici: Nu Mă va vedea pe Mine om și să fie viu.
Deci, o, Doamne, de aș muri, ca să Te văd pe Tine! O, de Te-aș vedea pe Tine, ca să mor lumii! Nu voiesc a trăi, voiesc a muri. Doresc a mă libera și împreună cu Hristos a fi (Fapte. 7, 59; Filip. 1, 23). Doamne Iisuse, primește duhul meu. Viața mea, ia sufletul meu veselia mea, trage în sus inima mea; hrană dulce a mea, o, de Te-aș mânca pe Tine! Capul meu, îndreptează-mă pe mine! Lumina ochilor mei, luminează-mă pe mine! Mădularul meu, potrivește-mă pe mine! Mireasma mea, fă-mă pe mine viu! Lauda mea, veselește sufletul robului Tău! Intră întru dânsul, dulceața cea nemărginită, ca să guste cele cu adevărat dulci; lumină veșnică strălucește peste dânsul, ca să Te înțeleagă pe Tine și să Te cunoască și să Te iubească.
Pentru că de aceea, Doamne, nu Te iubește pe Tine, fiindcă nu Te cunoaște; și pentru aceasta nu Te cunoaște, fiindcă nu Te înțelege pe Tine; și pentru aceasta nu Te înțelege pe Tine, fiindcă nu pricepe lumina Ta. Că lumina întru întuneric luminează și întunericul pe dânsa nu a cuprins-o (Ioan 1, 5).
O, lumină a minții! O, adevăr strălucitor! O, strălucire adevărată, care luminezi pe tot omul ce vine în lume! Gonește întunericul cel de pe fața minții mele, ca să Te văd pe Tine cu înțelegere și să Te cunosc pe Tine cu cuprindere și să Te iubesc pe Tine cu cunoștință. Că cel ce Te cunoaște pe Tine Te iubește pe Tine mai mult decât pe sine; se depărtează de la sine, vine către Tine ca să se bucure întru Tine. Și pentru aceasta, Doamne, nu cât sunt dator, Te iubesc pe Tine, că nu Te cunosc pe Tine desăvârșit. Iar fiindcă puțin Te cunosc, puțin Te iubesc, puțin de Tine mă bucur.
Deci, ticălos sunt eu. Inima pe care sunt dator Ție, Unuia, cu toată dragostea și cu toată viața mea a o da, la cele deșarte am dat-o și deșert m-am făcut, deșertăciunea iubind-o. Și pentru aceasta nu mă bucur întru Tine, Doamne; și pentru aceasta nu mă lipesc de Tine, eu fiind întru cele dinafară, iar Tu întru cele dinăuntru; eu, întru cele vremelnice, Tu, întru cele veșnice; eu întru cele trecătoare mă revărs cu mintea, mă întorc cu gândul, la locuri am alergat, iar Tu, Doamne, întru cele de-a pururi vecuitoare și veșnice locuiești. Tu în Cer, eu pe pământ; Tu cele înalte le iubești, eu, cele smerite; Tu cele cerești, eu, cele pământești.
Și când acestea toate vor putea să se unească?
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote