Citat:
În prealabil postat de Catalin79
deci eu stau linistit si ma gandesc ca Dumnezeu este Iisus Hristos si ca El este lumina si dintr-o data imi apare un sentiment de dispret de ura fata de Iisus simt o.. intru intr-o stare care-mi aduce manie si nu stiu de unde vine si e prea puternica, incepe sa ma ia frica nu stiu incotr-o so iau si cezed spuand ca: ,,Iisus scoate demoni cu belzebul'', si nu mai pot e macabru uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu si pentru ce m-ai traiesc.
?
|
In fraza de mai sus se vede mandria.
Vrei sa iti zic care e?
Nu aceea care crezi tu,pentru ca tu pomenesti de sentimente ca :dispret,ura ,frica , hula pana la ultima propozitie
Dar acestea nu sunt mandrie
Mandria este << uneori ma intreb daca sa nu-mi iau viata sa-u sa nu mi-o iau pentru ca stiu ca pacatul pe care-l fac zicand asta e prea greu si ca-l pierd pe Dumnezeu>>
Este aceiasi mandrie care a avut-o si Iuda, ca el ar rezolva situatia ,si ca si-ar aplica corectia singur . Spre deosebire,Petru,desi a avut hule la fel de mari ,nu a deznadajduit .
Nu hotarasti tu cat poate ierta Dumnezeu si cat nu .
Nu hotarasti tu ce suporta El si ce nu
Acceptat te asa cum esti ,si iti vor trece gabndurile de hula
Mandria care le tine in tine este aceea ca tu esti credincios, si deci tu nu hulesti .
Accepta ca esti asa cum esti, si lasa pe Dumnezeu sa faca restul .
Chiar de ar fi sa tii mintea in iadul hulei , nu deznadajdui, caci deznadejdea de fapt o urmareste diavolul,nu hula
PS si eu am trecut prin aceste ganduri , si cand am acceptat ca le am, si ca e ceva in mine care se opune lor,atunci mi-au trecut