[vsovivivi]

Cum adică mai binele e Hristos decât binele care este Hristos?

Simplu:

Postiţi la averea aia din voi, Hristosul ăla pe care l-aţi umplut cu averile instantanee ale priveliştilor văzute de 'ochii mortului moroi' care se dă mereu exemplu pe sine, vorbeşte şi învaţă cu viclenie pe alţii arătându-se pe sine înaintea Domnului în cea mai mare lumină, adică fără pată şi fără murdărie şi fără răutate şi fără păcat şi foare smerit, supus, umil, pocăit... dar asta o face nu întru Adevăr, nu întru Duhul ci din orgoliul poftei lui de a aduna avere şi a o îndesa cu neruşinare în Hristos, averea aia a priveliştilor de care vorbea Solomon ca fiind defapt deşertăciunea deşertăciunilor şi vânare de vânt şi pe care omul în nebunia lui comform scripturii o adună fără să fie conştient de ceea ce face cu ochii lui: priveşte şi adună avere şi o îndeasă în Hristos şi se laudă cu ea exact ca fariseul care se dădea exemplu pe sine, rugându-se în biserică înaintea oamenilor şi urând aproapele şi încântându-se cu averea faptelor sale cele vrednice pe care le dădea drept exemplu cel mai bun şi mulţumea pentru starea asta 'fericită' a lui Domnului.

Deci trebuie postit la o astfel de avere de care sunt pline toate bisericele din ziduri şi din cărţi, căci toţi s-au făcut ei înşişi pe ei exemple de urmat arătând şi dându-se exemple bune şi sărmanii nu-şi dau seama că-şi strâng deşertăciunea deşertăciunii în ei înşişi, vai lor, exemple fariseice, privelişti interioare şi exterioare ale dezastrului şi descumpănirii şi ale morţii... şi care nu se vede clar şi direct decât cu ochi duhovniceşti pe care ţi-i deschide Domnul la rugăciunile tale ca să-ţi vezi propriile păcate şi propria stare decăzută şi îngrijorată şi dezastroasă. Tu însă te vezi bine, şi frumos şi veşnic şi fericit.

...Şi acest 'bine' pe care îl simt şi ei de la averea aia le dă putere şi dreptate şi încântare de sine însuşi şi de priveliştea muzeală în care ei sunt exponatul cel mai de preţ, şi dacă le arată lor Dumnezeu Adevărul şi încearcă El cu Duhul Blândeţii să-i întoarcă din căile lor rătăcitoare care duc la statornicie în narav şi păcătuire nouă şi proaspătă pentru ca să priceapă ei că starea lor e asemenea cu a unui kkt mândru şi uscat ce vrea împrospătare prin păcătuire şi reprivire, ei se supără şi trec de partea minciunii şi îşi spun în sine că Dumnezeu e mincinos şi egoist şi rău şi îl judecă pe Domnul şi-L bârfesc cu răutate şi bucuria răzbunării căci sminţişorul astfel se lasă mituit şi adulat şi crede ca credulul din prostie că minciunile alea sunt adevăruri pentru că-l gâdilă la averea aia de care vorbeam.

E într-adevăr foarte greu de suportat Adevărul şi numai Adevărul, de aceea mai bine Hristos decât Hristos, căci El te învaţă să nu mai te lauzi în timp ce ochii mortului din tine îţi adună avere şi-o îndeasă în Hristosul din tine, căci aşa i-ai pus tu numele la depozitul deşert din tine, în care îndeşi cu nepăsare şi neluare în seamă toate 'bunătăţile' văzute ale gLumii, închipuindu-te bogat fie acum, fie în Împărăţia Cerurilor.

Deci IudaIscarioteanul e mic copil în răutăţi faţă de cei de azi care pleacă de la Dumnezeu şi apoi aruncă cu răutăţi în fraţii care au rămas sub cruce şi întru răbdare, dar culmea spurcăciunilor şi de o mie de ori mai viclean şi tărdător este cel ce rămâne cu Hristos dar este în sine un astfel de eretic ascuns, un astfel de făţarnic îmbrăcat în piei de oaie şi haine de biserică, un pui de om şi atât care e defapt mult mai rău şi mai nesincer ca toţi cei ce au plecat dar şade ascuns şi se dă pe sine drept exemplu.

Aşa că postiţi la a vă da exemplu şi a da lecţii foarte importante şi la a răspândi cu viclenie vorbe mântuitoare căci s-ar putea ca să nu mai scăpaţi niciodată de acel depozit de avere nefastă care stă încolăcită ca un pui de scai şi scrâşneşte cu dinţii pe sfârcul ochiului vostru cu care născociţi soluţiile bucuriilor desfrânărilor, plăcerile răutăţii şi poftele lacome ale vicleniilor şi deşertăciunilor.

Regretaţi, postiţi şi vă rugaţi căci Domnul e foarte supărat, foarte foarte supărat, El e supărat şi nu voi căci voi pentru faptele voastre aţi păţit-o aşa ca mine, şi înduioşaţi-l şi milostiviţi-l în taină fără să vă smoliţi şi fără să vă arătaţi lumii căci mai bine Hristos decât Hristos!

Şi nu vă îndoiţi căci Cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit mereu şi se va împlini cu siguranţă în ziua Lui de glorie, deci nu vă îngrijoraţi nicimăcar pentru că vedeţi cu ochii voştrii că mereu câte ceva rămâne parcă pentru veşnicie altfel decum aţi vrea voi. Toate sunt cu putinţă lui Dumnezeu şi celui ce crede însă nu toate sunt cu folos pentru noi şi pentru mântuirea şi liniştirea noastră adică pentru scăparea pe moment şi pentru fericirea veşnică.

''Pui de om, şi pui de pui, mlădiţă ce dă să se rupă, cine v-a învăţat pe voi să fugiţi şi să scăpaţi de mânia şi de răul care vine?.. faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră căci securea stă înfiptă la rădăcina pomilor aşteptând secerătorii şi tot pomul care nu aduce roadă va fi tăiat şi aruncat în foc' iar mlădiţele care se rup nu de bisericile din ziduri şi cărţi 'bogate' pline de farisei ci de MINE se usucă sărmanele şi apoi ele ard într-un foc nestins... Eu sunt Viţa şi voi mlădiţele şi Biserica şi Împărăţia Mea este în voi şi nu în eresurile gLumii care dau să se rupă în timp ce se acoperă cu haine de biserică şi se dau exemple bune înaintea tuturor fraierilor'' ceva de genul ăsta a spus Iisus Hristos Domnul nostru şi al oricui voieşte să se lepede de sine şi să-şi ia crucea iubirii şi ascultării de Dumnezeu Carele L-a trimis... nu din egoism şi răutate ci din dragoste altruistă şi mântuitoare pentru mântuirea noastră, a tuturor oamenilor şi a toată făptura care va avea puterea să regrete şi să se şi schimbe... căci asta înseamnă că se vor boteza, adică vor fi ei creştinul şi omul cel nou cercuit la învârtoşarea inimii şi înainte şi înapoi, ca să poată intra aer curat şi lumină lină din belşug în casa lui Dumnezeu cu oamenii şi sufla vântul prin ea, focul Duhovnicesc al curăţeniei şi dragostei.