[Igor_Paslusnik]

Şi încă un lucru ce vreau să-ţi mai spun, soră dragă...

Cu tine printre noi, ne va fi mai bine, mult mai bine, iar fără tine, îţi spun din experienţă, ne va fi greu, foarte greu şi mult mai greu.

Cu cât suntem mai mulţi, în Biserica lui Hristos, în Ortodoxie, cu atât ne e mai uşor. Şi cu cât suntem mai puţini, cu atât ne e mai greu...

Şi te mai rog din suflet, mult de tot te rog, să-i ierţi pe oamenii aceia şi preotul acela, "romano-catolicii" care, dacă arunci cu un ou clocit în el, te excomunică, nu-i bine ce face, e copilăresc, sau mai ales dacă ţi s-a întâmplat un necaz aşa mare şi ai făcut un avort, şi ei, preotul şi episcopul acela, vor să te dea afară dintre ei, te excomunică din mijlocul lor şi îţi mai trimite şi-o scrisoare acasă să fi sigură şi altele aşa mai nepotrivite... Te rog mult iartă-i, că ei dragii de ei, au şi ei necazurile lor, şi... nu ştiu ce fac. :-(

Iartă-i pe toţi care nu vor să audă de Ortodoxie, de Biserică, care-o condamnă, o hulesc, o vorbesc de rău, o bârfec, iartă-i, dragii de ei, sunt oameni frumoşi şi speciali, şi ai să vezi, dacă stai mai mult de vorbă cu ei, ai să vezi ce minunaţi sunt în fiinţa şi esenţa lor.

Dar parcă nu mai minunaţi ca tine... :) Poate simţi că e ciudat ce îţi spus, ce-am scris, dar ţi-am scris cu inima, nu cu mintea, ci cu tainele inimii.

Şi mai mult decât orice, te rog, să ne ierţi pe noi, creştinii, ortodocşii, că îţi greşim atât de mult, atât de des, iartă-ne...
Dar să ştii că nu te vom excomunica, orice-ai face, te iubim prea mult, fie că crezi sau nu.
Dacă vrei poţi pleca tu, de bună voie, dar nu ne dorim să te pierdem... şi ne va fi atât de dor de tine !
Te aşteptăm în pragurile inimilor noastre, poate vei vrea să te întorci, în fiecare zi te vom aştepta, toată viaţa.
Dar înainte de-a pleca, te rugăm, în genunchi, cu lacrimi în ochi: nu pleca ! E zdrobită inima noastră, nu pleca !
Te rog mult... Nu pleca...

Nu vrem să ne bucurăm doar noi, de atâtea daruri ce ne-a dat Domnul, atât de multe... că nu-mi ajung sute de pagini aici în forum, să ţi înşir pe toate. Mă refer la cele de pe pământ, nu cele din cer... Aleaaaaa... Pfuuuuu... :) Deci... nu s-au inventat şi nu se vor inventa cuvinte pentru acelea...

Deci te rog nu pleca, avem atâta bucurie să-ţi dăruim, vrem să-ţi dăruim infinitul. În schimb nu-ţi cerem decât un singur lucru, unul singur: să-l primeşti. Cum primeşti infinitul? Prin Iubire. Dacă iubeşti şi înmulţeşti iubirea, îţi dezvolţi posibilitatea sau capacitatea, să împlineşti acel unic lucru ce ţi-l cerem: să primeşti infinitul. Cu cât vei iubi mai mult, cu atât vei putea să primeşti mai mult şi mai bine, din infinitul ce îţi dăruim.

Nu te bagă nimeni cu forţa, nici în iad, nici în Rai. Dar pentru că simţi cu adevărat în inima ta, încă de aici de pe pământ şi Raiul şi iadul, că ştii că ele există. Şi tot ce-i aici pe pământ, peste orice cuvânt de frumos şi totuşi trecător, e ca şi cum priveşti prin oglindă, în spatele tău, minunăţiile, aşa se compară pământul cu Împărăţia Cerurilor, spune scriptura asta... :) Şi simţi şi ştii că aşa este.
Deci eşti liberă şi rămâi liberă orice-ai face, ca să poţi face orice vrei, să iubeşti pe Hristos, sau nu.

Ţi-aş mai scrie, of, dar nu vreau să te obosesc... :-( Sper că nu te-am obosit...

Să nu-ţi pară ciudat sau greoi că-ţi spun asta, dar avem nevoie de tine, mare nevoie, Biserica are nevoie de tine, Hristos are nevoie de tine, iubitorii de Hristos cei suferinzi au nevoie de tine. Nu să te folosească, nu ! Ci ca tu să te îmbunătăţeşti prin ei. Fiindcă nu-i obligatoriu nimic, spuneam. Dai cât poţi, cât vrei, din ce ai. Voluntariatul pe care iubeşti să-l faci tu, pentru cei suferinzi, înseamnă mai mult decât aur şi argint ce ar primi de la cineva. Mâinile tale sunt comoara lor şi bucuria lor, nădejdea şi mângâierea lor. Iar Dumnezeu, culmea, prin ei, tot ţie îţi dăruieşte, o dulceaţă în suflet, cum n-ai simţit vreodată. Doar să nu urăşti pe nimeni, niciodată, orice-ar face. :)

Oh, cât ţi-aş mai scrie... :)

Şi mai ciudat poate îţi pare, că îţi spun asta: dar să ştii că te iubesc ! Te iubesc atât de mult, cum te-au iubit puţini oameni în viaţa ta... mult mai mult decât pe mine însumi, deşi nu te-am văzut niciodată, dar te-am simţit în inima mea, eşti una din cele mai frumoase fiinţe ce le-am văzut vreodată pe pământ... Iar Domnul ! Domnul Slavei... :) Poate nu crezi, dar îţi spun: ca şi mai sus, nimeni, niciodată nu va putea să atingă măcar o picătură din oceanul de iubire şi infinitul de iubire, cu care te iubeşte Domnul... Domnul Treime, Savaot Iubire... Daca-i ştii... Poate vei ştii... :)

Îţi mulţumesc tare mult că ai citit aceste rânduri :) Sper că nu te-am îngreunat prea tare cu ceva. Ţi-am înmulţit comoara... ai grijă de ea. Dacă vrei. Înmulţeşte-o şi tu. Firesc, dacă vrei. Ca să poţi să dai şi la alţii din smerenia şi dragostea, blândeţea şi înţelepciunea cu care te va împodobi Domnul. Vrei? :)

Te rog mult să mă ierţi dacă te-am supărat cu ceva, am multe neputinţe, mă lupt şi eu cum pot, dar sunt greoi la minte, iartă-mă te rog.

Şi dacă vrei, că eu vreau tare mult, oricând ai nevoie de ajutor, cu orice, promit că o să-mi dau silinţa cât de bine pot, să împlinesc nevoia ta, ajutorul cerut, că poate şi eu voi avea nevoie de ajutorul tău şi Doamne ce m-aş bucura să mă poţi ajuta... :)

Iartă-mă, surioara mea dragă şi roagă-te şi pentru mine, că sunt păcătos...

Te îmbrăţişez cu sărutare sfântă :) cum ne spune în Duhul Sfânt Domnul, minunatul Sfântul Apostol Pavel, în Scriptură...

Doamne ajută :)