Impact,nu stiu ce-ai vrut sa spui prin faptul ca nu se compara un duhovnic de manastire cu unul delume,in ce sens nu se compara?Eu stiu ca duhovnicia se incredinteaza preotului cu un singur sens,indiferent daca acesta este preot de mir sau ieromonah,ea are absolut aceiasi calitate si ca atare acelasi deznodaman.Nu exista diferenta.Diferenta exista doar la nivelul mentalitatii intre aceste doua parti,care-si exercita actul duhovnicesc in functie de stilul de viata propriu si modalitatea de perceptie asupra credintei,care la calugari se dovedeste a fi mai dedicata Domnului.Insa,toti preotii sunt ghidati dupa aceleasi canoane si dupa aceiasi dogma bisericeasca.
In plus,nu cred ca adevaratele probleme le suporta DOAR monahul,cum adica?Poate doar adevarate provocari in acest amalgam de confesiune sociala,pentru ca,din punctul meu de vedere nu mi se pare corect ca viata monahala,respectiv preotii,sa fie perturbata de sacii de pacate pe care vin sa le descarce mirenii,diferitele pacate care nu prea au nimic in comun cu monahicismul,si ca atare "il ispiteste".
Adevaratele probleme,totusi le are tot mireanul,fiindca el duce in spate o familie,si fizic si spiritual,calugarul insa,se cara doar pe sine,si neconfruntandu-se cu diversitatea vietii si cu imprevizibilul acesteia,el duce zilnic aceiasi viata,aparent searbada,cu-aceiasi gandire,aceisi ascultare si traire strict duhovniceasca.
Nu am avut duhovnici numerosi,pentru ca nu m-am pretins a-i schimba ca pe niste lucruri nefolositoare,duhovnicii au cam aceiasi calitate,independenta de dorintele noastre,fiindca pe buna dreptate oamenii se dovedesc a fi si ceva capriciosi.
Am avut duhovnic de la varsta de 12-13 ani,insa abia la 14 ani cand m-am marturisit la o manastire pot spune ca mi-am facut marturisirea deplina(deci,intr-un fel ma contrazic),si-asa este,pentru ca pe buna dreptate duhovnicii din manastiri sunt mai meticulosi si mult mai atenti la curatirea de pacate a credinciosului,a fiului duhovnicesc.Apoi am avut timp de 4 ani duhovnic episcop....apoi din diferite motive,am ales un duhovnic care era prieten de familie de multi ani de zile,de cand era frate,dupa care ajunsese staret intr-o manastire.Si cam atat,dar nu pot spune ca nu au existat si mici(sau mari)incidente,fiindca ar deveni o realitate virtuala sa pretind ca totul se manifesta atat de simlu ca-n cuvintele si propozitiile insiruite convenabil pe cadran.
Oameni buni,daca vreti cu-adevarat curatire si speranta,atunci alegeti simplitatea si calea de mijloc,toate celelalte amanunte nu fac decat sa va abata de la motivatia initiala tamaduitoare.
|