Miezonoptica (în grecește Mesonyktikon; în slavonă Polunoșnița) este o una din slujbele din slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat ca o slujbă specific monahală, inspirată de Psalmul 118,62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25,1-13)
Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118 ca pe o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru pe care o rosteau călugării în chilie, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai slujește în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Ceasul I într-una din cele trei slujbe compuse de peste zi prevăzute și în Tipic.[3]
În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu al Efesului spune: "Începutul tuturor imnurilor și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către viața care este, după spusele lui Hristos, liberă și luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9,1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță.
Miezonoptica poate fi împărțită în patru părți:[5]
1. Începutul constă din rugăciunile cu car încep de obicei majoritatea slujbelor ortodoxe: binecuvântarea preotului (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...) și rugăciunile pe care le rostește citețul (Împărate Ceresc..., Trisaghionul, Preasfântă Treime și Tatăl nostru), care se sfârșesc cu chemarea la rugăciune: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu..."
2. Prima parte cuprinde Psalmul 50 (Miluiește-mă, Dumnezeule...) și o catismă din Psaltire (vezi mai jos), Crezul de la Niceea, Trisaghionul și Rugăciunea Domnească urmate de tropare și de rugăciuni, încheindu-se cu o nouă binecuvântare a preotului. În timpul slujbelor din Postul Mare, urmează Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.[6]).
3. Partea a doua începe cu reînnoirea chemării: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu...", urmată de psalmii 120 și 133, apoi de Trisaghion, de troparele de pocăință, de o ectenie de mijlocire și de binecuvântarea preotului (otpustul mic).
4. În încheierea slujbei, urmează o cerere recirocă de iertare între preot și toți credincioșii prezenți. Apoi preotul citește o rugăciune în timpul căreia toată lumea prezentă cântă lent și cu glas scăzut "Doamne miluiește", la sfârșit preotul acordând ultima binecuvântare.
http://ro.orthodoxwiki.org/Miezonoptica