Citat:
În prealabil postat de ahilpterodactil
Deznadejdea are multe forme. Unii nici nu banuiesc ca o traiesc. Ea se cunoaste de obicei abia dupa ce trece... Desi semnele ei sunt multe, totusi trec asa, ca si cand omul nu le-ar observa.
Aici are un rol mare aproapele. Un preot, mai ales, are caderea sa constate si sa ajute la iesirea din deznadejde. Daca nu cumva este el insusi hartuit de deznadejde...
|
cred. mai ales cei ce nu traiesc deloc credinta ma gandesc ca nu isi dau seama de deznadejde. desi daca stau sa ma gandesc, deznadejdea dupa mine o nestiutoare, are un farte mare simptom si acela este renuntarea la lupta indiferent pe ce plan se afla lupta aceea.
uite , cunosc un om care are patima alcoolului. este atat de prins de aceasta patima incat bea zilnic cantitati uriase de alcool. odata l-am prins treaz si l-am intrebat de ce totusi nu face nici cel mai mic efort sa scape de aceasta patima. Si mi-a raspuns ca a renuntat, a incercat , nu a putut, deznadajduit si a renuntat, acum traieste ca o frunza pe apa, nici nu isi mai pune problema sa faca ceva sa iasa din aceasta stare. este si asta o forma de deznadejde , nu?