Citat:
În prealabil postat de petruta12
Hristos a Inviat! Sunt noua pe acest forum si caut ceva raspunsuri de ceva timp si trag nadejde sa gasec pe cineva care sa ma ajute, ca sa inteleg ce mi se intampla ptr ca simt ca ajung la disperare. De cateva luni de zile tot simt lucruri stranii, iar cei care care citesc acest mesaj sper sa nu ma ia in ras, dar simt ca si cum niste serpi(viermi) imi umbla peste tot prin si pe corp, pe la urechi, ochi...cateodata imi provoaca si dureri si nu stiu ce inseamna lucrurile astea. Tin sa precizez ca inainte de Craciun m-am spovedit si m-am impartasit la o Manastire din Bucuresti.Ma gandesc ca poate o fi impartasanie cu nevrednicie. Am spus preotului ce simt si mi-a spus sa ignor.Am incetat sa mai merg la dansul si nici in alta parte n-am mai mers.Am tot sperat ca o sa-mi treaca. Precizez ca de-a lungul vietii n-am obisnuit sa ma spovedesc si sa ma impartasesc. Va rog din inima sa-mi spuneti cam ce ar putea sa insemne lucrurile astea, poate ati mai auzit subiecte asemanatoare.Ce ar trebui sa fac sau incotro sa ma indrept. Multumesc si Doamne ajuta!
|
Despre impartasirea cu nevrednicie sunt citeva lucruri de discutat.
Dar in primul rind trebuie sa stabilim cine a calificat impartasirea ca fiind facuta cu ,,nevrednicie", tu sau duhovnicul ?
Daca o facea duhovnicul nu ajungeai la impartasanie sau putea fi o atentionare asupra faptului ca inaintea lui Hristos , chiar proaspat spovediti fiind, nimeni nu este vrednic , nici sfintii , pt. a primi sfintele taine si ca primirea lor se face prin mila si multa ingaduinta a lui Hristos.
Daca tu faci calificarea aceasta , este f. probabil sa fi in ispita si inselarea prin care tu , desi ai binecuvintarea duhovnicului , sa te crezi mai presus de hotarirea lui, prin mindrie draceasca si ori sa refuzi impartasirea, cu de la tine putere, desi ai binecuvintare , ori sa te impartasesti dar sa te inunde repede o mare parere de rau si neliniste ca ai fost tare nevrednica pt. impartasanie (cum probabil esti acum).
Dar mai exista si alte 2 situatii care iti pot semana in suflet asemenea ginduri .
Una in care sa iti aduci aminte dupa impartasanie ca mai aveai pacate facute dar pe care ai uitat sa le marturisesti la momentul potrivit . In aceasta situatie nu este nimic grav deoarece la urmatoarea spovedanie le vei marturisi dar le vei preciza ca sunt uitate de la spovedanii anterioare.
Iar cealalta situatie , cea mai neplacuta , este cea in care ai ascuns intentionat pacate dar ai acceptat apoi sa te impartasesti . Din aceasta situatie poti iesi cu bine facaind ca la urmatoarea spovedanie sa marturisesti exact ceea ce ai facut si motivul pt. care ai facut asa. Si atunci duhovnicul va hotari ce este de facut .
Dar pina ajungi la urmatoarea spovedanie va trebui sa faci ce a spus el : orice gind care te tulbura, care este neplacut si nu iti da pace , care te chinuie sau care chiar te infricoseaza , va trebui sa nu il bagi in seama . Asta se face fie alungind gindul din minte prin schimbarea lui cu altul bun fie pornind imediat sa spui in gind toate rugaciunile pe care le sti in mod nesfirsit,dar concentrindu-te pe rugaciuni si nu pe gind , fie incepind sa faci imediat o munca fizica simultan cu rugaciunea din minte .
Va trebui insa sa sti pe viitor cum sa discuti cu duhovnicul , sa sti ce si cum sa ii povestesti din neimplinirile tale , din poticnelile pe care le intimpini in viata duhovniceasca , din greutatile care le intimpini . Sa nu taci din rusine ci sa vorbesti cu el , inafara de spovedania propriuzisa, tot ceea ce te intereseaza , tot ceea ce doresti sa inveti , cum sa te feresti de anumite pacate mai frecvente ... si in general exact tot ceea ce ai pe suflet . Sa nu lasi nici o data nimic nerezolvat, aminat , trecut cu vederea, chiar daca ti s-ar parea ca el se grabeste, ca este multa lume la spovedit si nu are timp, ca te rusinezi sau cine mai stie din ce cauze ! Ca si el la rindul lui auzindu-te sa stie cum sa te invete si sa te povatuiasca pe viitor.
Avind o relatie f. strinsa cu duhovnicul vei putea sa cresti duhovniceste .