Citat:
În prealabil postat de FlaviusM
Egiptenii nu aveau nici un cuvant de spus in privinta persoanei faraonului sau a faptelor acestuia. Egiptul antic nu era o democratie, faraonul nu era ales, asa ca el nu era deloc "produsul" poporului egiptean.
|
Este vorba de produsul ca plamada, nu de rezultatul unui vot sau a unei alegeri.
Chiar daca atributiile faraonului erau acelea ale unui zeu in gandirea poporului egiptean (ex: detinerea cheii discutiilor cu zeii cosmici ai universului sau rangul "ales" dupa ce murea) asta nu il face mai putin egiptean cum si era de fapt in realitate. Provenea din acelasi aluat.
Iata un mic fragment despre Ramses al II-lea:
"Ramses II a urcat pe tronul Egiptului in anul 1279 i.Hr., imediat dupa moartea tatalui sau, Seti I . Era deja un barbat de 29 de ani, indeajuns de intelept ca sa stie ca "pentru a ajunge un mare faraon, trebuie sa fii un razboinic curajos, un constructor maret, un scrib educat si un preot pios", cum nota el insusi pe un papirus. Pana sa devina un astfel de conducator, Ramses avea insa de rezolvat o grava problema de legitimitate: mama sa, Tuya, nu avea sange regal, fiind o simpla concubina din harem. (Mai tarziu, Ramses o va descrie, denaturand adevarul, drept sotie a lui Seti si regina). Pentru a compensa acest neajuns, tanarul si-a construit reputatia unei fiinte extraordinare, care urma sa aiba un destin divin. Acest deziderat existential si dragostea obsedanta pentru sotia sa, Nefertari, au fost cele doua coordonate majore care i-au marcat lunga viata."
Mai mentionez ca prima sotie, Nefertari era sora vitrega, ca a avut 200 de sotii si concubine care i-au nascut 96 de fii si 60 de fiice.
Iata numai aici destule pacate, care vin din poporul egiptean, din credinta si cultura lor.