Eu zic ca ar trebui sa fii destul de multumita.
Multumita ca nu s-a mutat la voi definitiv.
Asta nu inseamna ca nu s-ar putea sa se intample pe viitor iar daca ai sa cedezi, beleaua pe tine cat casa.
Ce ma mira este ca vorbesti si te comporti ca o persoana normala, nu pari a fi trauamtizata psihic, ori cu astfel de parinti nu stiu daca cineva poate avea o copilarie normala si poate creste ca o persoana normala.
Sau a devenit asa o data cu varsta, nu stiu.
Ea nu pare sa aiba cine stie ce handicap grav (cel putin nu fizic), are tabieturile ei, are sustinere financiara, poate sa-si poarte de grija.
Nasol ar fi daca ar avea o problema medicala grava si ar trebui tu sa ai grija de ea.
Daca se gandea ca o sa aiba nevoie de mai mult sprijin la batranete, trebuia sa creasca 2-3 copii macar.
Valabil si pentru tine, un apartament mai mare, vacante si alte lucruri sunt trecatoare, dar copiii care ii cresti sunt cu totul altceva.
Probabil e cam tarziu pentru facut copii, mai ales ca vorbeai si de o probleme medicala, dar ai putea infia inca unul macar.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|