[claudiu-marius]

ÎNTINDEREA RUDENIEI

În general, relaţiile de rudenie sunt relevante doar în măsura în care determină efecte în plan juridic. De exemplu, căsătoria între rude până la gradul al patrulea inclusiv este oprită. De asemenea, nu pot fi ascultaţi, ca martori, într-un proces rudele până la gradul al treilea inclusiv sau, în caz de divorţ, copiii pot fi încredinţaţi unor rude, nespecificându-se gradul de rudenie al acestora.



DOVADA RUDENIEI

În funcţie de interesul urmărit prin dovedirea rudeniei, mijloacele de probă sunt diferite.

Actele de stare civilă constituie mijloace de probă dacă se urmăresc efecte de stare civilă.

În ciuda acestui fapt, starea civilă poate fi dovedită prin orice mijloc de probă în următoarele cazuri:

▪ când dovada filiaţiei faţă de mamă nu se poate face prin înscrisul constatator al naşterii sau când se contestă realitatea celor cuprinse în certificatul constatator al naşterii, în privinţa filiaţiei faţă de mamă;

▪ când reconstituirea sau întocmirea actelor de stare civilă se face, la cerere, pe motiv că registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse.

În cazul în care prin dovedirea rudeniei se urmăresc interese patrimoniale, în practică s-a stabilit că se poate apela şi la alte mijloace de probă decât actele de stare civilă, cu condiţia ca aceste probe să nu fie contrare certificatelor de stare civilă prezentate.

Atunci când incidenţa unor dispoziţii legale este condiţionată de existenţa calităţii de rudă, dovada acesteia poate fi făcută prin orice mijloc de probă. De exemplu, încredinţarea copiilor din căsătorie, în cazul divorţului, unor rude; opoziţia la căsătorie, întemeiată pe rudenie; recuzarea judecătorilor sau experţilor pe motiv de rudenie, în materie de societăţi comerciale, cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească magistraţii şi controlorii financiari de la Curtea de Conturi; în materia strămutării proceselor; stabilirea obligaţiei de întreţinere între rude; aprobarea de către autoritatea tutelară a plăţii creanţelor pe care le au faţă de minor, tutorele, soţul, o rudă în linie dreaptă sau fraţii ori surorile tutorelui; instituirea curatelei la cererea celor îndreptăţiţi, a rudelor, spre exemplu; înlăturarea martorilor propuşi spre ascultare, pe motiv de rudenie.



RUDENIA CIVILĂ

Rudenia care se bazează pe adopţie poartă denumirea de rudenie civilă sau prin adopţie.

Între adoptat şi adoptator există acelaşi grad de rudenie ca şi între părinte şi copil (gradul I).

Adoptatul şi descendenţii săi devin rudă cu adoptatorul şi cu rudele acestuia. Rudenia din adopţie se substituie rudeniei fireşti, care nu mai persistă decât pentru a constitui un impediment la căsătorie.

Dovada rudeniei civile existentă între adoptat şi adoptator se face prin actul de stare civilă privind încheierea adopţiei.



AFINITATEA

Afinitatea sau alianţa reprezintă legătura dintre soţ şi rudele celuilalt soţ, adică legătura dintre cumnaţi ori cea dintre socrii şi ginere sau noră.

Afinitatea nu există între rudele unui soţ şi rudele celuilalt soţ.

Afinitatea există numai în cazul căsătoriei şi a rudeniei stabilită legal. Prin urmare, afinitatea ia sfârşit la încetarea căsătoriei sau a adopţiei.

Concubinajul nu stă la baza afinităţii.

Afinitatea durează atâta vreme cât există căsătoria sau rudenia. Uneori efectele afinităţii se întind dincolo de limitele existenţei acesteia, precum în cazul recuzării judecătorilor - foşti soţi.

În privinţa felurilor şi gradului afinităţii, se aplică, prin asemănare, regulile de la rudenia firească.

Dovada afinităţii se face probând rudenia sau căsătoria.

Efectele afinităţii sunt evidente, spre exemplu, în materia nedemnităţii succesorale, recuzării judecătorilor, strămutării proceselor, în materia martorilor.



FILIAŢIA - NOŢIUNE

Doctrina a identificat două sensuri ale noţiunii de filiaţie:

■ în sens larg, filiaţia desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de un strămoş al ei;

■ în sens restrâns, filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare dintre părinţii săi.



Filiaţiareprezintă fundamentul rudeniei, care reprezintă legătura dintre o persoană şi părinţii săi şi este de două feluri, după cum această legătură este privită faţă de mamă sau faţă de tată, astfel:

· filiaţia maternă sau maternitatea;

· filiaţia paternă sau paternitatea.

Filiaţia este raportul de descendenţă dintre un copil şi părinţii lui. Astfel, dacă filiaţia în general poate fi definită ca legătura juridică între părinţi şi copil, filiaţia faţă de mamă este legătura de la copil la mamă.

Maternitatea este legătura de la mamă la copil, după cum paternitatea este legătura de la tată la copil.

Filiaţia faţă de mamă poate fi:

· din căsătorie;

· din afară căsătoriei, bazată pe faptul naşterii.