Va multumesc din suflet tuturor pentru rugaciuni, sfaturi si vorbe de alinare.
Dumnezeu sa va binecuvanteze bunatatea!

@ MariS
Offff ai dreptate dragul meu prieten, matusa mea cred ca de mult avea nevoie de ingrijiri dar si-a dus suferinta pe picioare, nespunand la nimeni nimic. A indurat si rabdat zambind ( spunand deseori ca ea nu-si permite nici sa se raceasca ca trebuie sa-l ingrijeasca pe sotul ei) pana a cazut lata si atunci s-a aflat ca nu se mai putea face nimic. Se pare ca afectiunea cronica a colecistului i-a imbolnavit iremediabil pancreasul.Ceea ce eu am admirat mereu la ea, nu a fost sacrificiul facut pentru sotul ei ci MODUL in care l-a facut. I se parea firesc sa il iubeasca si sa il ingrijeasca ( singura il ridica sa il intoarca, sa il schimbe, sa il spele, etc) . Nimeni nu a vazut-o bombanind, injurand, oftand,etc..Ea mereu era binevoitoare, buna, zambea si incerca deseori sa ascunda cu o gluma buna, tristetea care ii razbea din priviri.
Dar numai ea si Dumnezeu stiu cat o fi plans saracuta pe ascuns, cand n-o vedea nimeni..

@ Glykys
Multumesc draga mea pentru tot ce mi-ai scris. Matusa mea este in Timisoara si la pomana nu o sa poata fi doar o mana de oameni dar sper eu ca nici ca l-a nunta nu va fi.Oricum sa stii ca am transmis acum prin mama mea care deja a ajuns la TM inainte de lasarea serii, ce mi-ai spus despre pomana( nu am stiut ca nu e bine sa fie lume multa) si despre citirea Psaltirei la capataiul ei pana va fi ingropata.

Am sa-ti mai scriu imediat pe privat .Iti multumesc frumos inca o data.