"Ceea ce n-a ajuns însa - si înca - la cunostinta tuturor este ca în Arhipeleagul românesc a existat o insula a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciara comunista: închisoarea de la Pitesti." - Virgil Ierunca, Fenomenul Pitesti.
Alexandr Soljenitîn - laureat al Premiului Nobel pentru Literatura în 1970 - considera ca experimentul de la Pitesti este "cea mai teribila barbarie a lumii contemporane". Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, considera Fenomenul Pitesti ca "una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra".
În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societatii era pe cale de a se înfaptui: intelectualii, diplomatii, preotii, militarii, magistratii, politistii, oamenii politici ai vechiului "regim burghezo-mosieresc" erau în închisori, taranii cei mai gospodari erau deportati în coloniile de munca fortata. Tuturor împreuna si fiecaruia în parte li se aplica eticheta de "dusman al poporului". Mai ramasesera tinerii, o forta sociala imprevizibila si care trebuia sa fie anihilata. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitesti, denumit de Securitate "reeducare". Metodele cele mai barbare de tortura psihica au fost aplicate asupra tinerilor detinuti "recalcitranti", cu scopul de a-i face sa se umileasca reciproc, sa se maltrateze (fizic si psihic) reciproc. Victimele sunt transformate în calai, detinutii sunt torturati chiar de prietenii lor, de colegii lor de suferinta. Scopul: "reeducarea" prin distrugerea fizica si psihica, transformarea tinerilor în atei, în delatori ai prietenilor lor.
http://www.experimentulpitesti.org/p...entul-pitesti/