[Ioan_Cezar]

Marcel Emil, îţi mulţumesc pentru dialog şi îndeosebi pentru modul în care îl porţi...:) Încerc să mă menţin şi eu pe o poziţie cât mai rodnică în planul înţelegerii temei topicului, făcînd unele comentarii, după puteri. Voi răspunde mai întâi punctual la câteva afirmaţii, arătînd astfel cum văd eu lucrurile.

"Părerile, opiniile, credinţele de tot felul, atunci când se constată că sunt în contradicţie cu datele ştiinţifice cred că ar trebui schimbate."
Înţeleg de aici că, în opinia ta, datele ştiinţifice sunt reperul infailibil pentru judecata oamenilor, precum şi pentru viaţa lor afectivă, morală etc. Cu alte cuvinte, ceea ce ne luminează viaţa şi ne orientează în hăţişul problemelor de tot felul, ceea ce ne oferă valori şi împlinire, ceea ce ne rostuieşte ca oameni şi ne face să ne bucurăm de viaţă sunt... datele ştiinţifice!...:)
Permite-mi să îmi exprim rezerva faţă de acest gând. Şi să îmi stăpânesc un zâmbet...:)
Ei bine, colegule, eu cred că datele ştiinţifice sunt foarte variate, adeseori contradictorii, de obicei comandate (slujind unor scopuri şi interese din afara ştiinţei - politică, sănătate, afaceri, educaţie, sport etc.), mai mereu perisabile (exceptînd axiomele şi principiile, care şi ele, totuşi, cunosc o istorie), şi în orice caz datele ştiinţifice sunt doar punctul de plecare al unor investigaţii ulterioare care se fac prin interpretare, prin valorizare, prin filosofia de viaţă a unuia sau mai multora etc. Datele ştiinţifice sunt materialul brut pentru prelucrări ulterioare.
Datele ştiinţifice sunt un input
pentru alte prelucrări ştiinţifice şi îndeosebi pentru alte zone ale reflecţiei, simţămintelor, alegerilor şi acţiunilor omeneşti. Viaţa omului nu se reduce la datele ştiinţifice, nu poate fi epuizată cognitiv sau altminteri prin ele, nu poate fi înnobilată sau salvată în absolut etc.
Datele ştiinţifice sunt doar un tip de cunoştinţe, iar noi oamenii operăm şi cu alte feluri de cunoştinţe precum şi cu resurse unde cunoştinţele contează mai puţin, în prim plan trecînd valorile, ataşamentele, relaţiile etc. În fine, datele ştiinţifice nu pot aduce nimic substanţial în planul vieţii spirituale, care "nu este din lumea aceasta" deşi se manifestă şi în lume.
Pe cât de variate sunt datele ştiinţifice de la o epocă la alta, pe cât de versatile şi efemere, pe atât de stabile şi puternice, însufleţitoare şi mântuitoare sunt datele spirituale, acelea care se obţin prin conlucrarea vie dintre om şi Bunul Dumnezeu la un nivel diferit de cel al cugetării naturale, supuse timpului şi vremurilor...
Nu se cuvine să facem idol din datele ştiinţifice. Să le lăsăm să "trăiască" la locul lor, ca instrumente cu o validitate mereu discutabilă. Şi mereu limitată.

*

"În particular, homosexualitatea, la fel ca şi heterosexualitatea, este instinctuală şi ca atare este parte a naturii, indiferent cum am considera originea ei, biologică sau non-biologică, la fel cum parte a naturii sunt foamea, setea, râsul, plânsul etc."
Potenţialul uman se dezvoltă, vrem nu vrem, pe o cale sau alta, cu o finalitate sau alta. Orice înclinaţie ereditară poate fi cultivată sau frânată. Contează mereu ce valori alegem să cultivăm în viaţa noastră, ce fel de oameni năzuim să fim.
Instinctualitatea e doar punct de pornire, nu însă şi ţelul spre care tindem. Foamea, setea etc. sunt şi ele cultivate, ele nerămânînd în stadul primar, instinctual. Omul este şi o fiinţă raţională, morală, spirituală - iar nu doar instinctuală.
Râsul şi plânsul sunt, la omul care a devenit om, acte de cultură iar nu manifestări instinctuale. Altminteri fericirea ar fi atunci când te gâdil... Sau când te scarpini...
Homosexualitatea este instinctuală la fel cum mersul cu bicicleta este instinctual. La fel cum scrisul, cum cântecul, cum vorbirea, cum rugăciunea... În măsura în care toate aceste acţiuni sunt instinctuale, la fel şi homosexualitatea este instinctuală....:)
În realitate, homosexualitatea este o condiţie care exprimă întâlnirea şi cooperarea unui sistem vast de factori, cum dealtfel se întâmplă în orice alt aspect al vieţii omului. Nu ajută cu nimic să ignorăm sau să negăm de-a dreptul complexitatea lucrurilor de dragul unui singur factor. Ataşamentul acesta exagerat e dovedit steril şi păgubos.

*
"În opinia mea ar trebui ca în această împrejurare biserica să lupte împotriva homofobiei."
Cine a spus că nu luptă?
Biserica luptă împotriva păcatului, a unor stări de spirit (duhuri) potrivnice vieţii în Adevăr, iar nu împotriva păcătosului (din care, dealtfel, Biserica luptătoare este şi alcătuită). Biserica, mai întâi prin Capul Ei, Hristos Domnul, iubeşte pe păcătos şi voieşte ca el să fie viu şi împlinit conform hărăzirii lui dintru început. Priveşte pe Hristos în icoana Schimbării la Faţă şi află astfel cum a fost hărăzit să devină omul!
Biserica voieşte să ajute pe oamenii care solicită ajutor şi chiar o face, prin mijloacele Ei dumnezeieşti. Biserica voieşte să ajute pe toţi oamenii, pentru că Întemeietorul Ei, Dumnezeu, S-a întrupat şi a trăit printre noi ca Om, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru învierea şi sfinţirea noastră, a oamenilor.
Este alegerea noastră, a oamenilor, să primim şi să ne folosim de Duhul lui Hristos sau să Îl respingem.