[fallen]

Doamna A. este o nevasta invarsta de30+ si are un baietel de 6-7 ani, pe care l-a obisnuit de cativa ani sa mearga in fiecare duminica la biserica sa ia Sfanta Impartasanie. Insa familia doamnei, atat sotul cat si parintii nu prea sunt de acord cu acest obicei, il considera cel putin inutil, daca nu chiar inoportun, si pe langa faptul ca nu o sustin (sa mearga ei atunci cand ea nu poate) o mai si "saboteaza", ii dau tot felul de sarcini de facut duminica : mancare, cumparaturi, calcat, spalat, curatenie, sau organizeaza ei activitati : provizii pt iarna, pus muraturi, "picnicuri", etc.
Problema e ca cel mic sufera foarte tare cand nu ajunge duminica la biserica, plange, comenteaza, e chiar furios, a inceput chiar sa dezvolte un comportament anormal, psihotic. Iar parintii si sotul i-au pus in vedere mamei sa-si "educe copilul", sa-l "puna la punct".
Insa din pacate si ea sufera foarte mult din cauza asta, si are chiar ganduri de sinucidere. Ii e frica sa-i mai spuna la duhovnic pt ca ultima data a certat-o, i-a zis ca "credeam ca am terminat cu asemenea ganduri, ca doar ti-am spus o data ca nu e bine, de ce continui cu prostiile?".
Cand vede comportamentul copilului ea il intelege pt ca in copilarie si adolescenta a suferit si ea la fel. mai ales duminicile se plictisea rau, vroia si ea sa iasa in parc, de exemplu, cu alti copii sau tineri de varsta ei, dar iesea cel mult cu mama, bunica si frati ei mai mici. I se spunea ca o vor lasa sa iasa in lume cand va avea un prieten sau sot. Pana atunci sa se ocupe cu invatatul si cu indeletniciri de fata mare (cuminte). Alte activitati specifice varstei (sporturi, dansuri) nu i s-au aprobat, pt ca nu aveau bani, nu aveau timp sa mearga cu ea, nu o lasau singura sa nu isi faca de cap, apoi ca era mai important de asemenea sa invete pt scoala si sa ajute in gospodarie. Ea s-a inselat cu iluzia ca atunci cand va fi la casa ei va face ea si copiii tot ce isi vor dori, dar...sotul i-a zis "daca nu ai facut cat ai fost tanara, acum ce rost mai are? ocupa-te de servici, gospodarie si copil, asta-i treaba unei neveste". La biserica a ajuns din greseala, intr-o duminica venea cu copilul de la piata si se mai plimbau. Si au descoperit amandoi ca e bine si le place. O vreme a fost bine, dar apoi s-au "sesizat" intai batranii, apoi sotul s-a simtit umilit probabil si a luat si el atitudine. (ea mai incercase sa se duca si in tineretea ei, o vreme, si-i placuse, insa nici atunci nu o lasasera batranii sa 'exagereze", sa nu cumva sa devina fanatica religioasa si sa nu isi mai vada dde scoala si treburile lumesti sau D-ne fereste sa nu se mai marite, sa ramana fata batrana...)
Acum e prinsa si intre ciocan si nicovala, pt ca daca se cearta cu sotul, si ramane doar cu ai ei, depresia din tinerete ii va reveni, iar ei voi pune paie pe foc, si o vor acuza ca nu a reusit sa fie o buna sotie. Si acum cand se plange ii zic "inainte te plangeai ca n-ai barbat, acum ca ai te plangi ca nu e cum vrei tu, nu te lasa sa faci ce vrei; apai de, fata mamii/tatii, pe tine nimic nu te multumeste? ce soi de om esti, zici ca ai iesit dea-n doaselea"; in viata nu poti sa ai tot ce vrei si numai ce vrei, multumeste-te cu ce ai.
Acum ca sufera, asta e, cu totii suferim cand dorim ceva si nu avem, insa doamna e ingrijorata de comportamentul si pornirile launtrice pe care fara sa fie specialist le considera patologice; simte ca ce i se cere e prea mult si nu se poate adapta, ii depaseste posibilitatile; si mai ales o doare ca vede ca si copilul ii mosteneste aceleasi porniri anormale, si se teme ca nu va fi multumit tatal lui de el asa cum nu e nici de ea, si ca nu a fost o mama buna, ca nu a reusit sa il educe cum trebuie, sa fie un copil normal, adaptat la cerintele zilei de azi, ci l-a crescut intr-un glob de sticla format din iluzii si sperante desarte, pt care si el pana la urma o va blama in viitor cand va vedea ca are de suferit ca nu e ca ceilalti. (Chiar a amenintat-o odata cineva ca daca-l mai tine mult de fusta ei, baiatul va ajunge "fatalau").
Cu cei din biserica nu prea se intelege pt ca aceia ii spun ca ce face ea e normal, pecand ce fac ai ei e rau, asa ca sa continue sa mearga inainte pe drumul ales de ea. (Doar ca ea nu are unde sa stea cu copilul decat in casa parintilor sau a sotului, tot acolo trebuie sa se intoarca, si acestia ii fac imposibil continuarea drumului pe care a pornit).
Afara de asta crede ca s-a indepartat de Dumnezeu prin gandurile de deznadejde si hula pe care le-a avut si prin faptul ca e egoista (se gandeste doar la ea si la progenitura ei) si nesocoteste dorintel celorlalti, ba chiar, regretand, a ajuns sa-i urasca si sa-i blesteme, sau mai mult sa se urasca si sa se blesteme pe ea insasi ca nu se poate adapta (oscileaza intre aceste doua tendinte).

Unde ati trimite-o pe doamna, la biserica (sau chiar la manastire, sa se calugareasca) sau la psiholog/psihiatru?
(PS: ai ei nu considera ca ar fi vorba de vreo boala/suferinta reala, ci de 'fitze", "figuri", "fasoane", tendinte de manipulare chiar, etc: sotul i-a 'sugerat" de cateva ori "sa se duca la biserica si sa ramana acolo", insa nu a precizat ce se va intampla cu copilul, va merge cu ea sau va ramane cu ei sa il "reeduce"? Pana acum ,biata femei se regaseste in pielea unui personaj literar care a marcat-o in adolescenta, si anume Ana lui Vasile Baciu, sotia lui Ion din romanul omonim al lui Liviu Rebreanu, si se teme sa nu ii impartaseasca aceeasi soarta...)
La psiholog n-o vor lasa in veci sa mearga (timp pierdut + o poala de bani, fereasca Dzeu..) insa crede ea ca un psihiatru ar putea-o ajuta, fara bani foarte ulti, cu trimitere si cu reteta compensata, si afara de asta, poate avand un diagnostic de la un doctor specialist ca sufera de o anume tulburare, poate, o vor lasa si ai ei mai moale cu acuzatiile vor deveni mai toleranti cu comportamentul ei considerat acum nepotrivit, necuvenit.
PS 2 ; sotul nu isi mai doreste copii, ca sunt foarte inghesuiti in casa, nu-l dorea neaparat nici pe primul, asa curand, chiar regreta uneori ca "s-au grabit", insa doamna acum se teme foarte rau ca ar putea fi din nou insarcinata, iar el a zis ca in nici un caz nu o mai lasa sa mai faca inca un copil... Ea totusi crede ca ar putea fi si amenoree pe fond de stres, sau menopauza precoce, pt ca relatii cu sotul nu a mai avut de mult, si atunci "incomplete", iar cu alta ocazie cand a mai presupus ca e insarcinata, sotul bazandu-se pe 'grija" lui a intrebat-o "pai cum s-a intamplat? cu cine?"

Si pentru inca un plus de dramatism (nu e necesar de luat in seama, doar pentru cei mai pasionati de 'intriga") : duhovnicul lor, pe langa faptul ca nu e foarte batran si experimentat, cum ar trebui, a avut si el la randul lui un necaz infamilie; l-a parasit sotia pt alt barbat, pt ca, zica-se, era prea obsedat de munca si nu isi indeplinea indatoririle conjugale asa cum trebuie; are si el o fetita de varsta baiatului doamnei, si are custodie comuna cu fosta sotie.
Acum femeia se teme, si sotul ei de asemenea, ca parintele duhovnic ar putea sa nu fie suficient de obiectiv si de impartial in privinta sfaturilor pe care i le da privind casnicia si relatiile cu familia, si sa aiba, cel putin, o slabiciune pentru ea si problema ei, care sa il faca sa fie partinitor, sa ii ia apararea, si asta nu doar dpdv religios, ci si 'omenesc" (adica sa aiba o predispozitie spre 'neascultare" in cuplu, bazata pe banuiala ca asa i s-a intamplat si dlui).