a prins ceva cu intrebarea da nu e formulata pe de-a intregul.. am citit la parintele Staniloaie ceva de genul asta dar citez din memorie-cand cerurile se desfac inaintea lor, se refera aici la cerurile intelegerii inalte, duhovnicesti, ca si la botez unde omenirea pricepe acum si aceste sensuri ceresti ale existentei.. pogorarea lui Hristos pe pamant este plecaciunea cerurilor "si pana la iad Te-ai pogorat".. in acele momente dar doar in acele momente ei au experiat slava imparatiei cerurilor, acolo unde Hristos va fi sursa a toata Lumina si sensul existentei..dar ca si Sf Simeon sau Sf Siluan a fost doar momentan.. despre vederea aceste Lumini necreae, care este lumina slavei lui Hristos, vorbeste foarte explicit Sfantul Simeon noul teolog.. el a vazut aceasta lumina in niste ipostaze in care ca si pavel, nu mai stia de este in trup sau in afara de trup.. lumina asta linisteste intreaga fiinta, o rapeste din cele groase si urate, in ea nu este intuneric de niciun fel si insasi lumea asta este instantaneu uitata.. in ea traiau sfintii mucenici fiind deja cu sufletul in cer cand astia ii schingiuiau aici pe pamant..contemplarea acestei lumini, rapeste mintea cu frumusetea ei si o inalta in Dumnezeu Cel ce se pogoara cu ea pana la noi..