Acum doi ani am stat în Spitalul de Neurochirurgie din Iaşi cu o persoană dragă mie care a suferit o intervenţie complicată la cap.
Am descoperit capela spitalului care era mereu deschisă şi unde puteai merge să te rogi, să laşi pomelnice şi să vorbeşti cu preotul.
Uimirea mea a fost mare căci mereu de câte-ori mergeam să mă rog nu am vazut pe nimeni să facă acest lucru dintre bolnavi sau însoţitori.
Preotul de acolo venea miercurea şi vinerea prin secţii, facea rugăciuni la sala de mese şi la patul bolnavilor la cerere.
Pot să vă spun că participau foarte puţini la slujbe aceştia fiind mai ales din manastiri sau preoţi care erau internaţi.

Capele sunt prin spitale, preoţi de asemenea dar, din păcate interesul pentru vindecarea şi prin intermediul tainelor bisericii este scăzut.