Citat:
În prealabil postat de Higinia
Buna ziua.Sunt intr-un permanent zbucium interior de cateva zile.Am cateva nelamuriri si as dori putin ajutor.Am descoperit ca imi manifest un fel de invidie fata de o prietena.Nici nu stiu exact daca e invidie sau gelozie.Si nu sunt deloc mandra de asta,nu stiu ce sa fac sa scap de acest sentiment.Ideea este ca ii vreau binele persoanei respective,vreau sa fie fericita,chiar ma rog sa fie fericita si cand are nevoie ii dau sfaturile pe care le cred eu ca sunt de cuviinta,insa uneori cand sunt in preajma ei si am impresia ca este mai admirata decat mine,ma incearca un sentiment de gelozie.Eu mereu am fost persoana cea mai "privilegiata" din grupul din care fac parte si traiesc cu teama sa nu mi se fure acest statut.Nu sunt mandra de mine!Nu sunt mandra de mine deloc!Vreau sa scap de aceasta dorinta sa fiu eu cea mai cea,vreau sa imi depasesc aceste pacate si sa am din nou inima curata.Vreau sa ma bucur din toata inima atunci cand aceasta prietena este mai admirata decat mine.Cum fac sa imi depasesc aceste trairi?
|
Un sfat ar fi autocontrolul, imediat cum sesiszezi ca aluneci pe acesta panta care constient iti displace, sa alungi aceste ganduri si chiar sa faci un compliment sau gest care sa propulseze pe acea persoana in detrimentul tau, cu timpul si exersand aceasta atitudine, ai sa inveti smerenia.
Al doilea sfat (merg bine impreuna) este sa marturisesti duhovnicului aceste ganduri si sa ceri iertare de la Dumnezeu pentru ele, pentru ca sunt fara doar si poate un pacat si mai ales in spatele lor sunt alte pacate mai profunde care tin de ambitiile socializarii ca expresie a instinctelor de turma si toate ambitiile ce deriva de aici si care, nu de putine ori sunt in conflict cu idealurile prieteniei.