[ioanna]

11. ARITHOMANTIA sau ghicitoria cu ajutorul numerelor, este o inventie antica, ea fiind precedata de anumite practici magice ce aveau loc cu prilejul impartirii hranei cuvenite fiecarui membru al colectivitatii. Este, probabil, cea mai veche dovada a inceputului gandirii matematice, cand oamenii nu stiau inca sa numere si sa socoteasca, plasand operatiile aritmetice in sfera magiei.


Subiectul fiind foarte amplu am sa ma opresc asupra unui singur exemplu de divinatie cu ajutorul matematicii si anume ghicitul in bobi, o componenta straveche a unor credinte mostenite de poporul roman din fondul tracic. Pentru fiecare intrebare sau dorinta a persoanei care apela la aceasta forma de ghicit, vrajitoarea (ghicitoarea) opera cu 41 de bobi (fie mazare,linte, naut, porumb etc). pe care ii arunca aleatoriu, iar potrivit aranjamentului, ghicitorul combina, dupa reguli anume, intelesurile generate ale numerelor iesite pe fiecare rand in parte si intre randuri.


Nu este nevoie de aratat ca in colectivitatile mici, rurale, atat necazurile cat si preocuparile cuiva erau cunoscute de toti, inclusiv de ghicitor, astfel incat clientul pleca intotdeauna multumit, cele spuse fiind intotdeauna pe gustul si in intentiile lui. Aici se afla si maiestria ghicitorului, anume de a produce o stare de dispozitie favorabila, de incredere si optimism celui caruia ii ghicea,fiind stiut ca numai astfel isi putea asigura un aflux de clientela. Iata de ce atunci cand bobii se “inchideau”, semnul era nefast si ghicitul se repeta. Evident, dand de trei ori in bobi, combinatiile se modificau, ghicitorul gasind aici posibilitatea de a da satisfactie clientului cu vorbele cele mai agreabile, caci omul avea nevoie organica de speranta, ca hrana psihica.

12. CARTOMANTIA sau ghicitul in carti are o istorie destul de recenta. Despre ghicitul in carti in forma actuala, mentiuni sigure nu se cunosc decat spre mijlocul secolului al XVI-lea. Cea mai timpurie marturie documentara provine din anul 1534, scriitorul si umanistul francez Francois Rabelais vorbind despre un anumit procedeu de ghicit pe care el il numeste “tareau”, alterand defapt denumirea italiana de “tarocchi”, Italia fiind, probabil, tara de origine a cartomantiei, fapt atestat intr-o lucrare a lui Francesco Marcolino Forli aparuta la Venetia in 1540. Originea cuvantului Italian “tarocchi” este obscura, putand fi o derivare de la “taroccare” ( a dracui, a striga) sau o contrafacere de factura neolatina a unui cuvant antic oriental. Ghicitul se facea prin “citirea cartilor”, adica prin interpretarea desenelor alegorice imprimate pe cartonase, fiecare avand o semnificatie.



Cel mai vechi si mai complex procedeu de ghicit in carti utilizat si astazi de unii “profesionisti” este Oracolul femeilor sau Marele joc avand 78 de cartonase, cu desene imitand miniaturile din sec. XV. Tarotii sunt de doua categorii: un numar de 52 apartin asa ziselor “arcane minore” si 22 fac parte din “arcanele majore”, termeni imprumutati din practica antica. Orice cartonas este prin in anumite formatii “tas”, suprapuse una alteia, ca randurile intr-o carte. Ghicitorul intoarce tarot cu tarot pe fata de la dreapta spre stanga, incepand cu randul de jos, continuand cu randul superior, dar de la stanga la dreapta, potrivit manierei bustrofedon, utilizata in scrieri orientale vechi. Pe aceasta baza se formeaza oracolul, care difera in interpretare in functie de sex, varsta si uneori de profesiune, apoi de sensul intrebarilor la care doreste sa afle raspuns cel care apeleaza la ghicitor.

Ca si in bestiariile antropomorfe medievale, prezente in paginile cronicilor, in arhitectura catedralelor gotice, a palatelor si chiar a fatadelor locuintelor mai modeste, desenele de pe cartile de ghicit urmeaza o ordine inspirata din succesiunea diferitelor parti, capitole si paragrafe biblice, maniera explicabila pentru perioada de bigotism crestin a sec. XV-XVI in care a luat probabil nastere neocartomantia.

O parte din desene simbolizeaza capitole din “Facere”, considerata prin traditie, prima carte a lui Moise. Primul Tarot reprezinta Haosul, al doilea Lumina, al treilea Planetele, al patrulea Cerul, al cincelea Omul si animalele etc. In afara acestora semnele evoca Raiul, pe Eva muscand din fructul oprit, pe Dumnezeu si pe diavol, “daramarea Templului”, “Judecata de Apoi”, “Sosirea Mesiei”, toate, de asemenea de inspiratie biblica. Apoi, alti taroti personifica dreptatea (binele),despotismul (raul),cumpatarea, forta,prudenta, norocul, moartea. Sunt exprimate grafic si unele aspecte ale sistemului social feudal: regi, regine, cavaleri, nobili,preoti, calugari precum si insemne heraldice- cupa, sceptru, spata, moneda, cele mai frecvent utilizate in sec. XVI-XVII. Semnificatiile urmau desenele, potrivit unei regului rationale- Lumina (Soarele) era un tarot favorabil, aceasta caracteristica rezultand din superstitii mai vechi, in credintele antice egiptene privind zeul Ra sau greco-romane referitoare la Apollo.

In sec. XVIII-XIX sunt inventate noi jocuri distractive de societate si de noroc, prin folosirea pachetelor de carti de joc. Vechiul tarot cade in desuetudine, caci noile pachete de carti de joc nu mai cuprind imaginile clasice, ci altele schematizate, reduse ca numar. Aceste forme de citit in carti, erau considerate modalitati de “trecere sau pierderea timpului”,nelipsite in saloane, cafenele, cazinouri etc., insa fiecare forma de ghicit, inclusiv cartomantia, sfarseste prin a fi respinsa social si aruncata in sfera superstitiilor.


13. CAFESOMANTIA sau ghicitul in cafea este un sistem recent de divinatie ce se bazeaza pe interpretarea semnelor lasate de drojdia(zatul) fierturii de cafea pe peretii cestii, dupa consumarea bauturii, fiind considerata o transpunere moderna a unor maniere de divinatie antice. Interpretarea semnelor din zat difera de la un ghicitor la altul, in functie de imaginatia fiecaruia, adesea contradictorie, aratand inca o data ridicolul acestei forme de divinatie, subiectivismul ei.


14. ROATA NOROCULUI este un procedeu de divinatie aparut in sec. al XIX-lea in Rusia. El constitue o imitatie grafica a rudiementarie “roti a norocului” din balciuri si a sofisticatei rulete din cazinouri. Roata norocului de origine ruseasca este infatisata de un cadran identic celui de ceasornic, desenat la dimensiuni foarte mari, pe hartie. Pentru aflarea viitorului se arunca o pietricica deasupra cadranului. Numarul din dreptul unde acesta s-a oprit reprezinta o trimitere spre mai multe table oracole, tiparite, care dau raspunsuri tip, la intrabari tip. Atat numarul intrebarilor, cat si al raspunsurilor variaza de la o “roata” la alta, in functie de autorii brosurilor respective. Prima brosura intitulata “Roata norocului” a aparut la Moscova in 1805. O prima traducere din rusa in limba romana a acestei brosuri s-a facut in 1836. Volumul cuprindea 99 de intrabari,99 de roate si 99 de trigoane ale norocului, precum si 1089 de raspunsuri. Atat intrebarile cat si raspunsurile-oracol sunt naïve si hilare, de genul “biletelelor de papagal” sau “ravaselor de placinta”, alte forme puerile de ghicit.

15. Au fost inventate si alte forme de ghicit , una mai bizara decat alta,ca de pilda divinatia dupa incretiturile formate intr-un vas cu apa de sulful produs prin rostirea deasupra suprafetei lichidului a unor cuvinte de catre persoana interesata; in faina (urmand tehnica sephramantiei), in topor (axinomantiei), in chei (cleidomantie), in ciur (coscinomantie), in lampi (lamoadomantie), in lighean (lecynomantie), in lemne (xylomantie), in muschi (myomantie), in boabe de strugure, in scris (graphomantie) etc., totul fiind sa arate nu doar imaginatia fecunda a sarlatanilor, care se pretind cunoscatori ai viitorului, insa si credulitatea clientilor acestora.